prins in tavan

m'a'nchid intr'un cuvant....nu te astept...pornesc spre o radiera nemilioasa ce'mi face cu ochiul din coltul colii scrise stangaci de un nepasator...sunt jumatate din putinul ce ti'ai dorit sa nu fiu putin mai mult decat te'ar atrage...i'ati talpile de pe al meu suflet...n'ai roti sub gand sa'mi fuga la mine...prind la piept o statuie din cozi de mar uscat in ajun de craciun...cioburi de pe retina inca'mi tin fragmente cu splendoare...mi'am aburit claritatea sufletului si tusesc cand te respir adanc...prin vene'mi curge pamant,violent ca un mormant gol in noaptea de Halloween..strop de sticla treci prin mine ca prin oglina,uite'te nu ma reflectez si nu stiu ce inseamna...vreau sa uit ca'mi pot aminti ceva uitat,gandit la fel de crud ca o cireasa viermanoasa...parca n'ar avea vre'un sens,nu?..nu intelegi nimic...am o mie de cuvinte si un singur gand...am o imagine ce nu s'ar vinde pe nimic...n'am nimic...am nimic...am o imagine...ma resetez ca un server prost in timp de atac si'ti bagi p**a'n el....sunt aprope sa cad...scutura'ma de tine...pateaza'mi cu un zid de caramida indiferenta scoarta de crestet fumurind...cum esti?...frumoasa.de ce?pt ca ochii tai imi inspira universul,eternul si moartea totodata...am o inima de arici si de'asta,poate,te impung unele vorbe...fortat sa cred?nu...am ales ca un criminal la zid...un dram de metal in piept sau o ultima speranta...fugi!!!...fug...i'am pierdut pe toti in spate....cand sa scap m'am impiedicat de privirea ta,parul tau ma trantit la pamant,parfumul ma facut sa plutesc din nou in picioare,buzele m'au incatusat,sufletul tau pur m'a inchis de tot...deci sa fi ramas la zid?...poate ca da...poate ca nu