linkul cartii citite.

o familie foarte ciudata. o mama, trei frati, unul fermier, altul cu o firma de pompe funebre, cel mic homosexual. o fiica a fermierului, nepoata celorlalti, nestiuta de majoritatea. o ferma, o moarte, o reuniune de familie. familie ciudata.

anne birkefeldt ragde - plopii din berlin  

|LINK|

linkul cartii citite.

foarte grea cartea asta. minunata, in schimb. imi place foarte mult descrierea unui delir al vreunui personaj si-am avut din plin in cartea asta. grea carte, ma repet. dar minunata(ma repet). mi-a creat niste imagini senzationale, in multe momente m-a intors pe dos cartea, mi-a provocat niste simtiri fabuloase. merita, tati.

fiodor m. dostoievski - crima si pedeapsa 

|LINK|

linkurile cartilor citite.

concediu/relax/timp liber/lectura.deci, linkuri.3, zilele astea.

parinti si copii - I. S. Turgheniev

| LINK |

explozii in stockholm - Liza Marklund

| LINK |

legaturi primejdioase - Choderlos de Laclos

| LINK |

linkul cartii citite.

asta e prima mea carte citita daca exclud vreo doua carti prin clasa a 5-a, pentru scoala, si harry potter, mai tarziu:D . dupa multi ani de la intamplarile astea, am pus mana pe cartea asta intr-o zi cu pula curent. nu citeam, n-aveam treburi d-astea in cap dar n-aveam de ales. si am citit cartea. acum 2 ani si jumatate se intampla asta si de atunci m-am pus serios pe citit. totul a inceput cu aceasta carte. nici macar nu stiam cine e tudor octavian pe vremea aceea. weekendul asta am avut chef, din nou, de aceasta carte.

tudor octavian - banda lui mobius.

| LINK | (cu detaliile cartii n-am gasit)

linkul cartii citite.

iar un link de carte buna. o carte foarte comica, de parca un amic cu mult simt al umorului sta si iti povesteste ceva. multe povestiri de altfel, personaje si psihologii. ranjesti cu pofta citind. lectura lejera si placuta, chiar un ghid de navigat pe tamisa.

jerome k. jerome - trei intr-o barca(fara a mai socoti si cainele)

| LINK |

linkul cartii citite.

pentru ca nu sunt nici critic literar si nici nu stiu sa fac o recenzie sau ceva de genul, linkul cartii citite e destul. caci e o carte buna si merita sa vezi despre ce e vorba si poate s-o citesti si tu.

LINK.

zece negri mititei - agatha christie

sunt carti pe care nu le-am lasat din mana pana nu le-am terminat? da, si asta e una dintre ele cu toate ca am ... lasat-o din mana. citisem dimineata , pe drum spre munca si acolo pauza pana a doua zi dimineata cand am ajuns acasa, cand am si terminat-o dintr-o suflare. nici macar o tigara n-am fumat in timpul respectiv cu toate ca mi-am aprins una, am uitat de ea. am lasat-o din mana ca am fost nevoit.

e una dintre cele mai captivante carti. eram reticient la inceput caci stiu vorba(cica glumeata) "zece negri mititei, cu mustarul intre ei" asa ca, mereu ma retinea ceva din a scoate cartea asta din raft(n-am biblioteca, nu una fizica, din lemn, rafturi si piulite).

inceputul e slab, adica iti vine s-o lasi. asta se intampla in primele 10 pagini, dar intotdeauna acord mai mult unei carti. inceputul ne prezinta 10 oameni fara nicio legatura intr ei, circuland pe rute diferite spre o insula. dar  de la pagina 11 nu am mai avut nicio retinere. 10 oameni, aparent fara legaturi intre ei, ajung pe insula negrilor la invitatia unui anume domn owen. nimic suspicios pana aici. insa cand se vad toti pe insula, in singura vila existenta, murind unul dupa altul fara nicio explicatie, treburile se complica. 

v-as strica oric bucurie daca v-as mai da vreun detaliu. oricum, criminalul nu e cine credeti. i-am banuit pe toti si am crezut si altele si nu s-au adeverit la final.

o carte mai mult decat minunata, cea mai buna carte pe care n-o voi mai citi niciodata. asta pt ca misterul i s-a dus, nu fiind ca nu ar merita. as vrea sa am un lapsus de vreo 4 ore candva, sa o mai pot citi.

multe crime, investigatii din partea tuturor, suspiciuni cu duiumul, fiecare personaj devine suspectul la un moment dat, mister extrem de puternic si la sfarsit un fel de epilog, concluzie.

asa ceva nu se rateaza nici macar daca nu-ti plac cartile.

Climate - Andre Maurois

tema acestui roman e, fara doar si poate, gelozia. atat la femei cat si la barbati. insa, ipocritul din mine nu o poate accepta pe odile, eroina primei parti, la fel ca pe phillipe, eroul ambelor parti, pana la urma.

phillipe e personajul masculin al actiunii si se casatoreste cu odile, o fata mult prea libertina(spune, din nou, ipocritul din mine). cautand femeia perfecta, el se casatoreste cu odile, pe care o urca la un inalt rang, o pune pe un piedestal. insa casnicia nu merge chiar asa cum ar fi dorit el, din cauza libertatii femeii, o femeie cocheta. prima parte a cartii reprezinta scrisoarea pe care phillipe i-o scrie lui isabelle, viitoare lui sotie, caci acesta divorteaza de odile, aceasta inselandu-l si recasatorindu-se cu respectivul. citita in atmosfera sinuciderii madalinei manole(atmosfera creata pt mine de emisiunea lui mircea badea din ziua mortii ei, care a fost o exceptionala emisiune si o interpretare monumentala), aceasta prima parte m-a "incins" destul de tare caci si odile sfarseste sinucigandu-se.

cea de-a doua parte a cartii o reprezinta scrisoare pe care o scrie isabelle catre sotul ei care, si el moare, rapus de o pneumonie severa. ironia face ca, tot ceea ce phillipe ura la odile, sa se regaseasca in el, in timpul celui de-al doilea mariaj.

cartea e una extrem de frumoasa, extrem de acaparanta. o recomandare cu cea mai mare caldura

PS:cand ma gandesc la cartile acestea, pe care le iau cu jurnalul national la doar 5 lei, ma crucesc. dar imi si multumesc mie si celor de la junalul ca ofera aceste "beneficii".

casa de pe canal - georges simenon

o nuvela simpatica insa nu una exceptionala. prea multe nu se pot scrie despre carticica aceasta. e o carte de seara, care se citeste pt a trece timpul mai mult, decat pt a simti ceva ori a ramane cu ceva.

o tanara ramasa orfana pleaca la tara la niste rude ale mamei. familia respectiva e una foarte ciudata, toti fiind acoperiti cu o boala ce s-a transmis spre fiecare. mama, tata, o fiica mai mare, 2 frati, 3 fete mai micute. fratele cel mare ramane capul familiei dupa moartea tatalui. impresia cartii a fost una ciudata. fata orfana l-a jucat pe degete pe fratele cel mic, facandu-l chiar sa fure niste pietre pretioase(dovedite  false) de pe potirul preotului. fratele cel mare ar dori si el o sansa la fata si chiar "se da" la ea la un moment dat, fiind respins. 

carte scurta, fiind nuvela, final brusc. fata se casatoreste cu varul ei cel mare si este omorata de varul cel mic. aici putea fi dezvoltat subiectul putin, putea parea mai interesant. 

carte de seara, totusi.

Viaţa în înalta societate - John Braine

de la drumul spre inalta societate au trecut anii, joe e cu 10 ani mai batran, casatorit cu susan, care i-a daruit si doi copii, un baiat, harry, si o fetita, barbara. pe fetita, joe o adora. in acesti 10 ani de cand s-a casatorit, de la moartea lui alice, joe a trecut prin nenumarate schimbari si la inceputul lecturii lasa impresia unui alt personaj decat joe lampton din drumul spre... . acum lucreaza la compania socrului sau unde e "ginerele sefului", nimeni nu-l respecta pt munca depusa ci pt "pozitia" sa. si susan e un personaj schimbat, trecut de la gingasa adolescenta de 19 ani la femeia de aproape 30, cu 2 copii si un sot, o femeie care iubeste luxul. lucrurile insa  nu ii merg chiar atat de bine lui joe, care dobandeste si functia de consilier in warley. la fel ca acum 10 ani, joe se indragosteste din nou de o femeie, de data asta fiind vorba de o jurnalista venita de la londra pt un reportaj despre socrul sau. nici cu susan nu ii merge tocmai perfect, la un moment dat aceasta il inseala cand joe era plecat la londra si ii prinde pe cei doi la el acasa. acolo se face ruptura intre cei doi soti dar se pare ca nu aceasta e prima data cand susan calca stramb, problemele mai mari apar cand aceasta ii spune lui joe ca barbara, fetita care reprezinta pt el totul, nu e fiica lui. 

joe lampton pare un barbat de succes, cu o slujba buna, intrat intr-una din cele mai bune familii din oras, cu o sotie frumoasa si 2 copii. insa nu e chiar asa.

am mai citit pe un blog senzatia unei cititoare la acesta carte si pot sa confirm cele spuse de ea: cartea lasa impresia ca nu s-a terminat, ca lucrurile nu se termina aici pt joe.

drumul spre inalta societate, aici.

Georges Simenon- Pisica

habar n-aveam la ce sa ma astept cand am pus mana pe cartea asta. aveam chef de lectura si  imi trebuia ceva ce sa pot devora rapid. si astfel e pisica lui simenon.

intre coperti e descrisa viata unui cuplu de batranei, emile si marguerite, trecuti de 70 de ani. cei doi sunt casatoriti de aproximativ 10 ani, fiecare fiind la al doilea mariaj, primul terminandu-se tragic pentru ceilalti parteneri. insa viata de cuplu nu e chiar atat de usoara pt sotii bouin. emile avusese o pisica pe care o luase cu el cand se mutase in casa nevestei lui. era un motan pe nume joseph, pe care marguerite nu il suportase si nici motanul pe ea. insa la un moment dat emile se imbolnaveste si cade la pat ceea ce face ca sarcina hranirii motanului cade pe umerii femeii. intr-o dimineata insa, pisica e gasita de stapan moarta iar acesta da vina pe sotia lui cum ca ar fi otravit animalul. de aici incepe toata amaraciunea lor. la randu-i femeia avea un papagal pe care insa, s-a razbunat sotul. papagalul in cele din urma moare insa femeia il impaiaza si il pune inapoi in colivie. nimic nu e mai sinistru in imaginea creata de autor cu cei doi soti nevorbindu-si, batrani si un papagal mort, cu ochii mari in colivie. cei doi nu-si mai vorbisera de cand gasise pisica moarta, doar isi scriau mesaje scurte pe bucati de hartie gen sper sa crapi, deja te-ai inverzit si mereu isi aminteau unul altuia de ce starnise toate astea printr-un mesaj scurt scris cu litere mari pe o bucata de hartie, pisica.

e o poveste interesanta despre om in casnicie, despre rautatea intentionata. rautatea, grotescul si chiar adulterul sunt descrise in carte extrem de firesc si nimic din toate astea nu ni se par de rau augur. atat de naturali par cei doi incat lasa impresia ca nu au cunoscut nicicand iubirea sau caldura unui alt suflet. sfarsitul e unul putin tragic pt unul dintre soti.

o lectura mai mult decat lejera, cele 150 de pagini sunt consumate rapid.

Andre Gide - Pivniţele Vaticanului

romanul e impartit in mai multe carti pe seama unor personaje. 

papa leon al XIII-lea e rapit de loja francmasona iar biserica incepe o colectare de fonduri pentru a porni o cruciada spre eliberarea papei. insa nu se stie cati din cei ce incep aceasta colectare sunt oamenii bisericii si cati nu. amedee porneste de unul singur intr-o expeditie, neavand bani sa ajute biserica, in aflarea adevarului despre papa si de a vedea ce e de facut. la roma intalneste tot felul de persoane dubioase. protos, un maestru al deghizarilor i se infatiseaza drept preot care lupta in liniste pentru aceeasi cauza. amedee devine din ce in ce mai suspicios si ajunge sa nu mai aiba incredere in nimeni, nici macar in cumnatul sau, contele julius de baraglioul pe care il intalneste la roma. amedee ajunge ucis de un tanar, lafcadio, care cu putin timp in urma aflase ca este fratele contelui de baraglioul, implicit cumnatul celui pe care il ucise insa fara sa stie. aflandu-se in acelasi tren, lafcadio pur si simplu deschide geamul compartimentului si-l arunca pe amedee peste geam fara nici un motiv. 

toata actiunea e una complicata, fiecare personaj are un rol in viata celuilalt personaj, chiar daca, initial, acestia nu au nici o legatura intre ei. exemplul este protos, prieten din copilarie al lui lafcadio, care apare in calea lui amedee, devenit mai tarziu cumnatul lui lafcadio. 

actiunea e una extrem de palpitanta, chiar daca romanul incepe practic fara interes printr-o prezentare, poate, putin prea detaliata a primelor personaje. 

octavian paler - calomnii mitologice

incepe, incet incet, octavian paler, sa devina autorul meu preferat, roman. ma atrage foarte mult stilul lui parca putin pesimist, realist cum imi place mie. uneori am impresia ca a scris cu mare rupere de pula ceea ce da bine:))

"calomnii mitologice" sunt o serie de conferinte. de la mitul lui don juan la don quijote, la zeii olimpului, narcis etc. citind cartea, incep sa ma pasioneze legendele olimpului. e o carte f buna pt cei care sunt deja familiarizati cu legendele olimpului, celorlalti le va creea o pofta. confesiunea unei femei in procesul impotriva lui don juan cred ca mi-a placut cel mai mult. si disculparea lui don quijote de la a fi nebun a fost pe gustul meu si-i imbratisez opiniile. cititnd viata pe un peron, cred ca ma asteptam, poate, la putin altceva acum dar e altceva insa la fel. e greu de exprimat si inteles, stiu. nu e o carte pe care s-o citesti cu sufletul la gura ci una pe care o devorezi neasteptand un final, un final care oricum nu vine, dar parca simti nevoia de a se scrie cartea pe masura ce citesti, cele 300 de pagini nu sunt de ajuns.

ma intreb si eu, la fel ca autorul, de ce lumea moderna nu mai poate creea mituri? nici macar legendele nu mai sunt la fel.

Drumul spre înalta societate - John Braine

suntem obisnuiti cu don'soarele care se casatoresc din interes sau "iubesc" din interes. cazurile de masculi care fac asta sunt mai rare sau mai "underground".

joe e un tanar englez de 25 de ani care viseaza la high society, avere si faima. parintii murindu-i in cel de-al doilea razboi mondial, el ajunge in warley unde e un functionar la primarie. dand de viata mai aglomerata, viata de societate, o cunoaste pe susan, tanara de familie buna. se indragosteste de ea insa aceasta e curtata de un tanar prosper cu o avere frumusica, tanar decorat dupa razboi. in acelasi timp se indragosteste si de alice, o femeie cu 10 ani mai in varsta ca el, casatorita. devine amantul lui alice si petrec multe nopti in apartamentul unei prietene de-a ei. ducand relatiile in paralel, viata lui joe se complica. trecand prin numeroase peripetii, in cele din urma joe e abordat de tatal lui susan care il pune la incercare, initial, apoi trecand peste hopul respectiv, casatoria cu susan ii e acceptata. actiunea nu se opreste aici, viata lui joe nu are sa devina mai usoara. spre finalul cartii se intampla un lucru neprevazut.

aici se opreste "vol 1"...

("vol 2" "viata in inalta societate")

PS: cartea face parte din proiectul "carte de buzunar" pornit de jurnalul national. un proiect extrem de fain, dimensiuniile cartii sunt mici "de buzunar, iar pretul exagerat...de mic, 5 lei.

Mircea Eliade - Maitreyi

cum fusesem eu un mare nenorocit in scoala si nu pretuiam catusi de putin cartea, habar n-aveam care-i povestea lui (din) maitreyi. mi se rupea, mai exact. de aceea am avut retineri o mare bucata de vreme. dar am trecut peste prejudecati mult mai proaste ale mele, asa ca am citit romanul asta. si bine am facut.

e un roman de dragoste, erotic chiar, foarte frumos. e un roman pe post de jurnal al lui allan, europeanul ajuns sa se indragosteasca de o indianca. e foarte frumoasa incursiunea in cultura indiei, care e deosebita. la inceput allan o gaseste chiar urata pe maitreyi. stilul lui de viata, european, cu distractiile impreuna cu ceilalti prieteni ai lui europeni, nu-i place nici maitreyei, nici familiei acesteia. domnul sen, "seful" lui allan, il invita pe acesta sa locuiasca impreuna cu el si familia acestuia, el fiind tatal maitreyiei, cu dorinta de a-l infia. in timp ce se acomodeaza si isi incepe viata in mijlocul noii familii, allan se indragosteste de maitreyi. in timp si ea, iar de aici incepe frumoasa poveste de dragoste dintre cei doi. insa necazurile se tin lant de familia domnului sen, chiar el se imbolnaveste iar fiica cea mica, chabu, innebuneste. in nebunia ei, chabu se scapa mamei in legatura cu relatia celor doi, interzisa, si ii povesteste ce vede intre ei. nopti la rand maitreyi coboara in camera lui allan si se iubesc pana dimineata. toata aventura e una remarcanta. cand se afla despre relatia lor, allan este alungat din casa iar fata pedepsita brutal de tatal sau. romanul se incheie cu un mister, nu cu un punct fix.

lectura placuta

Raymond Chandler - Somnul de veci

dintre romanele politiste pe care le-am citit pana acum, acesta de fata, e de departe cel mai bun. da o alta dimensiune romanelor politiste.

e acaparant. e greu sa-l lasi din mana. prezinta viata plina de vicii a americii prin jumatatea secolului XX.marlowe e un detectiv particular angajat de generalul sternwood intr-un caz de santaj. pare simplu cazul dar pe masura isi conduce ancheta, marlowe are parte de multe cadavre. atunci isi da seama ca are in fata un caz mai complex si incepe sa faca sapaturi mai adanci. isi da seama ca generalul nu l-a angajat pt un amarat caz de santaj, ca situatia e mai delicata. astfel afla de ginerele generalului, rusty regan, un fost traficant de alcool. acesta disparuse din viata generalului si a ficei acestuia si batranului ii era foarte drag, dorind sa-l regasesca. acesta era adevaratul caz al lui marlowe. un roman plin de vicii, de viata glamuroasa a americanilor dar si un detectiv de o teapa noua, pt acea perioada. suspansul(cazul rusty regan) tine pana la finalul romanului cand marlowe desluseste misterul. fiicele generalului, tinere, nu sunt straine actiunii. politie, traficanti, cazinou, un roman politist de referinta pt literatura universala.

Mihai Drumeș - Scrisoare de dragoste

imi plac scrierile lui mihail drumes, desi doar doua carti am citit de la el. scrie mai comercial, cei drept, de consum cum tot aud, dar sunt povesti de dragoste frumoase. daca nici o carte frumoasa  nu ne mai scoate din monotonia si rahatul cotidian, atunci ce?

povestea celor doi, dinu si anda, e foarte frumoasa. se intalnesc pe tren total intamplator, apoi destinul ii aduce din nou, prin misterioase cai, impreuna. anda e orfana iar dinu un baiat de la tara. dinu, ajungand in bucuresti incepe scoala si primul pas de trecut e sa-l intreaca pe relu la franceza, colegul mai instarit si boem. dinu isi urmeaza scopul, acela de a scrie o lucrare despre literatura universala, si pt asta are nevoie de o casnicie cu o fata bogata. asta viseaza. insa pasiunea pt anda il face sa se casatoreasca cu aceasta deoarece nu vrea sa ii cedeze intim. intr-un final o intalneste pe jebs, verisoara lui relu, fiica unui demnitar chiar din satul natal al lui dinu. divorteaza de anda si se casatoreste cu jebs. totul se termina tragic.

calatoriile iubirii celor doi, anda si dinu, in timpul casniciei sunt savuroase. o carte foarte frumoasa, descrisa foarte vag de mine.

cititi cititi cititi. cumparati cartea si haideti cu ea la lecturi urbane :P

alchimistul - paulo coelho

nu prea stiu de ce datile trecute cand am citit cartea asta m-a impresionat atat de mult. nu vreau sa-i fur meritele, e buna cartea, dar nu asa fenomenala cum e si prezentata si cum mi s-a mai parut mie. e o carte de citit intr-o seara. m-am apucat de ea ieri seara si dimineata la cafea am terminat-o. e draguta povestea. ciobanul santiago isi urmeaza legenda personala si dupa un vis repetat de doua ori, o vizita la o tiganca, se porneste in calatoria vietii lui. inainte de a porni, intalneste un rege, moment dupa care e convins sa pornesca in cautarea comorii ascunse. trece din andaluzia pe continentul african si dupa ce se trezeste jefuit lucreaza un an la un magazin de cristaluri. readuce la viata magazinul, crescandu-i si vanzarile. dar isi continua calatoria si porneste prin desert. ajungand intr-o oaza, il cunoaste pe Alchimist alaturi de care isi gaseste comoara. imi place foarte mult ca nu s-a pus accent pe nume. in afara de numele ciobanului si al regelui, repetat de cateva ori, nu exista altele. toti ceilalti sunt Negustorul, Englezul etc. asta spune chiar la inceput, daca ar scrie o carte ar folosi doar numele personajului principal. mi-a placut foarte mult momentul in care santiago vorbea cu vantul, soarele, cerul, a fost un moment dragut. foarte putina dragoste in carte, chiar daca intalnirea cu fatima e exagerata. o carte simpatica dar eu as fi detaliat mai mult, as fi facut-o "mai capodopera". nu m-a impresionat la fel ca prima sau a doua oara, poate din cauza ca intre timp am citit multi alti autori, mult mai profunzi decat coelho, habar n-am. dar iti da o stare de optimism, de buna dispozitie. dupa lunga calatorie a lui santiago, ajuns la piramide, intelege ca ceea ce cauta, comoara ascunsa, se afla tot in andaluzia. un cufar plin cu aur. o carte buna per total. o carte in care se vorbeste despre vise si comori, din care aflam ca ceea ce ne dorim mai mult e chiar langa noi. o carte de calatorie, de descoperiri, o carte optimista

Alexandre Dumas-fiul - Dama cu camelii

o alta carte fara final fericit dar superba. nu stiu ce m-a facut sa o aleg imediat dupa "invitatia la vals" dar cele doua carti au lucruri comune. de la specificarea ariei lui weber, invitatia la vals la manon lescaut, o carte a anilor 1700. ar trebui sa ma opresc aici, dar similaritati mai exista intre cele doua opere. dar nu voi fi carcotas si ma voi bucura de capodopera de fata. m-am bucurat chiar. o carte care iti intra la suflet. din nou o poveste de dragoste cu un final tragic, o dragoste neimplinita pe deplin. o dama intretinuta nu poate iubi, nu? cartea asta ne spune ca da, e posibil. e chiar vorba de o dragoste mare. insa o femeie intretinuta in anii 1800 era o femeie intretinuta, era dificil sa o scoti din lumea asta. nu imposibil dar dificil. cartea incepe cu o moarte, o inmormantare si-o licitatie si apoi intrarea in scena a personajului masculin principal. ce m-a facut sa tresar a fost, momentul cand armand, indragostitul, a cerut mutarea margueritei, curtezana moarta, dintr-un loc al cimitirului in altul, doar pentru a-i mai vedea chipul o data. o dragoste de paris, cateva luni petrecute la tara, in intimitatea celor doi.marguerite renunta la tot, la tot luxul ei, in favoarea iubirii pentru armand. totul pana cand isi da seama ca l-ar putea distruge, fara sa vrea, pe iubitul ei, doar prin asocierea cu ea, o femeie intretinuta. renunta la el, moment cand se inbolnaveste si ajunge pe patul de moarte. din scoarta-n scoarta e o carte captivanta.

o carte superba care nu va fura mult timp din acest "pretios" timp de care va tot plangeti ca nu-l prea aveti.

Mihail Drumeş - Invitaţia la vals

de când m-am apucat de citit(cu un an juma în urmă) aveam tendinţa să citesc ceea ce omisesem în şcoală, autorii arhicunoscuţi. dar am renunţat repede la ideea asta, când am dat de autori relatiov necunoscuţi dar formidabili. aşa e şi mihail drumeş. ştiam de el prin elevul dima dintr-a şaptea, dar nu citisem nimic până la invitaţia la vals. o carte cu multă dragoste şi dramă. începusem să mă satur, şi-n cărţi şi-n filme, de finaluri fericite, toţi ăi buni trăiesc, ăi răi mor pe capete. aşteptam un erou, un personaj bun să moară, să nu se bucure de lauri la final. aşa e aici, în cartea asta, ambii protagonişti, micaela şi tudor mor. aşa şi începe, micaela e deja moartă iar tudor se gândeşte la sinucidere. apoi înşiruirea evenimentelor ce au condus aici. o poveste frumoasă de dragoste care coteşte grav la un moment dat. ce m-a speriat iniţial a fost coincidenţa de 7 martie, între cei doi şi data reprezentativă pentru mine şi iubita mea. micaela s-a sinucis pe 7 septembrie, eu şi dadi sper să scăpăm:P . n-am mai avut parte de o poveste de dragoste de ceva vreme şi invitaţia la vals mi-a descreţit fruntea într-un frumos mod. plecarea la mare, sejurul la constantinopol, iubirea dintre cei doi... frumoasă poveste de sâmbătă(pentru mine).

invitaţia la vals e o arie de weber, pe care s-au şi cunoscut cei doi la un bal.