habar n-aveam la ce sa ma astept cand am pus mana pe cartea asta. aveam chef de lectura si imi trebuia ceva ce sa pot devora rapid. si astfel e pisica lui simenon.
intre coperti e descrisa viata unui cuplu de batranei, emile si marguerite, trecuti de 70 de ani. cei doi sunt casatoriti de aproximativ 10 ani, fiecare fiind la al doilea mariaj, primul terminandu-se tragic pentru ceilalti parteneri. insa viata de cuplu nu e chiar atat de usoara pt sotii bouin. emile avusese o pisica pe care o luase cu el cand se mutase in casa nevestei lui. era un motan pe nume joseph, pe care marguerite nu il suportase si nici motanul pe ea. insa la un moment dat emile se imbolnaveste si cade la pat ceea ce face ca sarcina hranirii motanului cade pe umerii femeii. intr-o dimineata insa, pisica e gasita de stapan moarta iar acesta da vina pe sotia lui cum ca ar fi otravit animalul. de aici incepe toata amaraciunea lor. la randu-i femeia avea un papagal pe care insa, s-a razbunat sotul. papagalul in cele din urma moare insa femeia il impaiaza si il pune inapoi in colivie. nimic nu e mai sinistru in imaginea creata de autor cu cei doi soti nevorbindu-si, batrani si un papagal mort, cu ochii mari in colivie. cei doi nu-si mai vorbisera de cand gasise pisica moarta, doar isi scriau mesaje scurte pe bucati de hartie gen sper sa crapi, deja te-ai inverzit si mereu isi aminteau unul altuia de ce starnise toate astea printr-un mesaj scurt scris cu litere mari pe o bucata de hartie, pisica.
e o poveste interesanta despre om in casnicie, despre rautatea intentionata. rautatea, grotescul si chiar adulterul sunt descrise in carte extrem de firesc si nimic din toate astea nu ni se par de rau augur. atat de naturali par cei doi incat lasa impresia ca nu au cunoscut nicicand iubirea sau caldura unui alt suflet. sfarsitul e unul putin tragic pt unul dintre soti.
o lectura mai mult decat lejera, cele 150 de pagini sunt consumate rapid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu