Iubitafizica de iulian tănase va (re)aparea la editura herg benet. cand am inceput sa citesc mai multa poezie, am dat de volumul asta si e delicios. ai parte de o poezie foarte curata si o serie de povestiri. te duce intr-o lume pe care nu ti-o inchipuiai. iubitafizica reprezinta stiinta iubirilor imaginare in acest volum.
la bookarest 2002, Iubitafizica a fost, se pare, cel mai bine vandut volum de versuri. iulian tanase s-a nascut in 1973 la moinesti, bacau. printre cartile pe care le-a publicat in romania se
numara: ingerotica, editura seara (1999); poeme pentru orice
eventualitate, editura crater (2000); iubitafizica, editura vinea
(2002); sora exacta, editura ICARE (2003); inainte / dupa – 52 de
aparitii transvizuale generate de hazard (in colaborare cu gheorghe
Rrsovszky, dan stanciu si sasha vlad), editura ICARE (2003); trusa
instalatorului de umbre (impreuna cu dan stanciu), editura locul tare
(2006); abisa, editura locul tare (2007); adora, editura ART (2009); cucamonga, editura herg benet (2011), potrivit nemira.ro.
nu e finalizata coperta, nici aleasa o varianta insa, potrivit contului de facebook al poetului, aceastea sunt cele doua variante de pana acum.
nu pretind a fi vreun mare cititor de poezie dar iulian tanase e un talent al naibii de bun iar scrierile sale sunt contruite intr-un mod total aparte, ciudatenia din texte m-a atras cel mai mult. cainele andaluz e poezia care-mi sta si-acum stocata pe creier. e unul dintre cele mai bune texte pe care umilul de mine a avut placerea sa le citeasca.
puteti descarca pdf de aici iar cand va aparea, o puteti chiar cumpara.
iulian tanase - cainele andaluz
În fiecare dimineaţă o vedeam cum
îşi plimba cîinele andaluz în lesă
aluneca pe asfalt ca o portocală mecanică
lăsa în spate o vagă urmă de acid citric, uşor cinic
Dali mergea ca şi cum ar fi mers
îl striga "Dali!", şi cîinele înţelegea imediat
din cînd în cînd se mai oprea şi atunci
andaluzul ei mioritic mînca vreo două-trei pietre
toate preţioase
le mînca cu tot cu degete
cu tot cu mîini
cu tot cu femeile frumoase
care purtau acele pietre preţioase
ca şi cum ar fi purtat un cîine în lesă
femeile nu se supărau doar pentru atîta lucru
în fond nu erau decît nişte pietre preţioase
şi ea mergea mai departe
alunecînd pe-o lesă
la capătul căreia cîinele andaluz îşi vedea
mai departe de femeile sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu