zece negri mititei - agatha christie

sunt carti pe care nu le-am lasat din mana pana nu le-am terminat? da, si asta e una dintre ele cu toate ca am ... lasat-o din mana. citisem dimineata , pe drum spre munca si acolo pauza pana a doua zi dimineata cand am ajuns acasa, cand am si terminat-o dintr-o suflare. nici macar o tigara n-am fumat in timpul respectiv cu toate ca mi-am aprins una, am uitat de ea. am lasat-o din mana ca am fost nevoit.

e una dintre cele mai captivante carti. eram reticient la inceput caci stiu vorba(cica glumeata) "zece negri mititei, cu mustarul intre ei" asa ca, mereu ma retinea ceva din a scoate cartea asta din raft(n-am biblioteca, nu una fizica, din lemn, rafturi si piulite).

inceputul e slab, adica iti vine s-o lasi. asta se intampla in primele 10 pagini, dar intotdeauna acord mai mult unei carti. inceputul ne prezinta 10 oameni fara nicio legatura intr ei, circuland pe rute diferite spre o insula. dar  de la pagina 11 nu am mai avut nicio retinere. 10 oameni, aparent fara legaturi intre ei, ajung pe insula negrilor la invitatia unui anume domn owen. nimic suspicios pana aici. insa cand se vad toti pe insula, in singura vila existenta, murind unul dupa altul fara nicio explicatie, treburile se complica. 

v-as strica oric bucurie daca v-as mai da vreun detaliu. oricum, criminalul nu e cine credeti. i-am banuit pe toti si am crezut si altele si nu s-au adeverit la final.

o carte mai mult decat minunata, cea mai buna carte pe care n-o voi mai citi niciodata. asta pt ca misterul i s-a dus, nu fiind ca nu ar merita. as vrea sa am un lapsus de vreo 4 ore candva, sa o mai pot citi.

multe crime, investigatii din partea tuturor, suspiciuni cu duiumul, fiecare personaj devine suspectul la un moment dat, mister extrem de puternic si la sfarsit un fel de epilog, concluzie.

asa ceva nu se rateaza nici macar daca nu-ti plac cartile.