incepe, incet incet, octavian paler, sa devina autorul meu preferat, roman. ma atrage foarte mult stilul lui parca putin pesimist, realist cum imi place mie. uneori am impresia ca a scris cu mare rupere de pula ceea ce da bine:))
"calomnii mitologice" sunt o serie de conferinte. de la mitul lui don juan la don quijote, la zeii olimpului, narcis etc. citind cartea, incep sa ma pasioneze legendele olimpului. e o carte f buna pt cei care sunt deja familiarizati cu legendele olimpului, celorlalti le va creea o pofta. confesiunea unei femei in procesul impotriva lui don juan cred ca mi-a placut cel mai mult. si disculparea lui don quijote de la a fi nebun a fost pe gustul meu si-i imbratisez opiniile. cititnd viata pe un peron, cred ca ma asteptam, poate, la putin altceva acum dar e altceva insa la fel. e greu de exprimat si inteles, stiu. nu e o carte pe care s-o citesti cu sufletul la gura ci una pe care o devorezi neasteptand un final, un final care oricum nu vine, dar parca simti nevoia de a se scrie cartea pe masura ce citesti, cele 300 de pagini nu sunt de ajuns.
ma intreb si eu, la fel ca autorul, de ce lumea moderna nu mai poate creea mituri? nici macar legendele nu mai sunt la fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu