Nu ţi-e destul să te naşti din plăcere?
Să intri în mizerie spre a pieri in durere?
Am adunat în suflet furtuni să fim mai buni
Din spectru divin primim tot doar pe a doua
Dintre cele două lumi.
Am picuri de sânge ce în ploaie nu se ştiu deosebi între
Mizerie şi iluzie,
Dorinţă şi ardoare că la ce renunţi odată,moare
Şi-ţi invinge căinţa la judecata ‘ai mare.
Suntem praful de pe toba Lui jucând în preajmă,
Aşteptând să fim ocoliţi de-a tristei morţi haină.
Dar haina asta parcă e croită spre a-mi fi dar
C-am cate-o amintire petru fiecare buzunar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu