Egoismul şi căcatul de regret de după

Egoist.Trebuie să recunoaştem că am fost cu toţi egoişti de foarte multe ori în viaţă.Care aveţi un frate sau o soră mai mare stiţi perfect că de multe ori v-aţi bucurat singuri de dulciurile aduse de tata când cretina de soră-mea nu era acasă.Nu i-am lăsat şi ei şi m-am scuzat foarte sincer:''nu credeam că vrei şi tu''.Am fost egoişti cu oameni care credeam că nu se vor supăra.Dacă mai e o bucată de prajitură şi tu eşti plin de mâncare iar taică-tău e rupt de foame ghici cine mănancă de multe ori bucata aia?TU!Şi asta e bine, că în exemplele astea sau multe altele asemănătoare, încă nu simţim regretul şi greşeala.Începem să simţim asta abia când ne facem prieteni buni şi începem să ţinem la unele persoane sau cel mai rău moment să fim egoişti, când suntem îndragostiţi şi iubim.Ăsta e cel mai prost moment în care poţi fi egoist/ă.E atât de greşit să te simţi iubit,alintat,dădăcit in sensul bun,îngrijit...in fine,cineva să fie mereu acolo şi să îţi facă hatârul.La început te simţi bine că cineva e atent cu tine.Pe urmă îţi dai seama că persoana te iubeşte şi îi face plăcere să facă diverse pentru tine.Apoi începe să se obişnuiască si încă face multe pentru tine.Îţi dăruieşte tot fără să îţi ceara ad litteram ceva.Pe urma începe să nu îi facă chiar o atât de mare placere să aiba grijă de curul tău dar încă o face.Aici trebuie să te dai jos din corcoduş,tu,persoana intens alintată si dădăcită şi să îţi dai seama de o mare greşeală în faţa celui/celei pe care o iubeşti:EŞTI EGOIST.PRIMEŞTI TOT CE AI NEVOIE (NU E NEAPĂRAT SĂ MERIŢI) ŞI NU OFERI NIMIC ÎN SCHIMB sau ceva mult inferior ca reprocitate.Aici trebuie să te trezeşti să îţi dai seama că greşeşti.Dacă nu îţi dai singur o palmă o să o sugi singur.Pt că ea încă va fi 'personal assistance' dar nu pt mult timp.Va începe să îţi arate că greşesti şi că de curul ei nu se îngrijeşte nimeni si aici nu fac nici o referinţă sexuală.Dar animalul din mine/tine nu îşi da seama şi se simte sultanul Baiazid în continuare.De aici incepe decăderea.Şi dacă singur nu te prinzi la timp rişti să rămâi fără preţioasa ''servitoare'',spus aşa în cel mai urât mod cu putinţă.Unoeri te trezeşti,alteori nu,uneori eşti ajutat din dorinţa ei de a nu t epierde pt că ai fost cel puţin o data bun,alteori se duce dracu tot ce e frumos şi numai vina TA.
Aşa că ar fi frumos ca,dacă tot suntem extrem de egoişti in viaţa cotidiană cu băbuţa din autobus ce stă în picioare,cu colegul din stanga ce are nevoie de un singur răspuns la examen,cu toţi cerşetori pe lângă care trecem,cu sora/fratele/mama/tata, coechipieri, colegi de muncă,amici pe care nu prea dăm doi bani etc, măcar cu minunata ai fiinţă pe care avem pretenţia să o iubim şi să ne iubească, măcar ei să îi oferim tot ce putem, fără menajamente.Că merită.Iubeşte un bou ca mine sau ca tine, cu siguranţă că merită.Şi ar fi un exerciţiu bun,a fi bun şi atent cu cineva.Şi asta nu pt a face o faptă bună ca să fim priviţi bine de cel de sus,pt că el nu există.Toate faptele bune nu le facem ca să ajungem în rai(nu există) ci ca să putem trăi ceva mai relaxaţi intre noi,pământeni de rahat ce suntem.
Şi spunea Octavian Paler ceva de genul că dragostea e atunci când punem fericirea celuilalt pe un rang mai înalt decât fericirea proprie.Şi e corect.Nu suntem fericiţi când persoana iubită e fericită?Ba da.Deci...

Back in da bizz!