Viața pe un peron-Octavian Paler

Iar m-am chinuit cu Cel mai iubit... dar degeaba.Trebuie să o las baltă o vreme și să ma apuc din nou de cartea(cărțile)alea.M-am apucat între timp și de o cărticică despre niște mituri și chestii interesante despre Isus.Și tot mai mare mi se pare blasfemia cu Isus,biblie,creștinism și restul balivernelor.Dar am citit Viața pe un peron de Octavian Paler.E prima lucrare a lui pe care pun mana dar a fost foarte tare.Cred că e primul autor român care îmi place.E povestea unui nene aparte.Viața lui e mai ciudată,ieșită din comun.M-au fascinat jocurile lui de șah solo,când era și cu albele și negrele,procesele lui tot de unul singur când era procuror,avocat,instanță,juriu.Puțină(sau mai multă)nebunie în capul eroului nostru.Se simțea cel mai bine singur,în singurătatea și pustietatea lui.Din frica îmblânzitorilor de cobre a ajuns să fugă din oraș și a ajuns intr-o gară părăsită pe unde nu mai trecea niciun tren.Acolo a ajuns și Eleonora care a avut o viață similiară.Nebunie, minți lucide dar aparte,manguste imperfecte și alte picanterii.Cartea e foarte bună iar lectura una lejeră și de bun simț.E clar o recomandare.