CALDARÂMUL BESTIILOR

E mult prea trist pt noiembrie.Cenușii mi-s ochii privind amarul nocturn într-un oraș de mare poezie în deplina lui glorie.Străzile-s ude de dezmăț și reci.Vitrinele-mi aruncă reflexia pe retină și mă văd în minunăția asta de costum piperat ce mi se-arată.Traversez stingher orașul pe alei pustii cu felinare în tovărășie cu noaptea.Pașii mei...mă lovesc în creștet cât de singur sună.Arhitectura caselor mi se pare stranie în ora asta târzie...doar niște forme rigide și stridente-n ochii mei.

Mi-aș dori să mă aflu pe strada ta.Să mă găsesc în apropierea ta, să te simt, să te știu pe acolo.Asta e doar plimbarea mea așa că nu văd graba încotro m-ar duce.O iau ușor, fără adresă, pe bulevardul ăsta.Poate-i doar mintea mea frenetică dar visul cu mașinile ruginite și umbre fără oameni mi se arată acum violent.Adrenalina îmi grăbește pasul și mă trezesc, grohăind, la un colț de strada ta.Amintirea ta mi se naște și fiori mi-au cuprins frunțile.Palmele mi se umezesc și îmi frec ochii de parcă aș sorbii o cafea cu aromă de noapte.Inima parcă mi se mai lasă, eliberand calmul și liniștea ce mă cuprinde mereu când există riscul de a mă întâlni cu chipul și trupul tău.

Îmi fac curaj și intru, demn, pe strada ta.Inima îmi pulsează din nou aglomerat.Pășesc pe caldarâmul de pe aleea ta și un vânt rece mă infioară.Ochii îmi sunt asaltați de tine.Simt tobele unui nebun descătușate în capul meu.Te văd acolo, în fața mea...Emoția îmi înebunește mersul și parcă aș vrea să mă grăbesc dar, nebun, mă abțin instinctelor și încerc să par calm.Mă apropiu încet cu pași mărunți.Parfumul tău mă înfioară și mă scoate din anonimatul serii.Trupul tău învăluit de gândul felinarului îmi trezește simțuri.Stai acolo întinsă pe jos cu o grație inegalabilă de toate domnișoarele alea pe care le vedeam împreună îm spectacolele de balet.Ești îmbrăcată în cel mai frumos vășmânt al tău, cel al Evei.Stai întinsă acolo cu ceafa zdrobită de asfalt, într-o puritate sfântă.Sângele îți curge în pași de dans din craniu și alunecă pe asfalt ca-ntro piesă de Vivaldi.Aburul morții îți iasă din sâni risipindu-se în aerul rece al nopții.Mâna sucită sub coapsă și sfâșiată de trup pare atât de vie încât blestematul ăla de șobolan nu cunoaște remușcări în hoția lui.Zdrobită de asfalt, cu sâgele țâșnind din tine, fără o mână, cu pielea acoperită de mâzga caldarâmului și toată feminitatea transpusă într-un cadavru dezbrăcat, pari atât de eternă încât un râs frenetic mă apucă, parcă mulțumit că Dante preacurvește cu sufletul tău acum.Lumea începe să se adune acoo, cu scârba sinuciderii unei domnițe.Luna îți incită coapsele vânete și trupul tău rece atrage răcnetul câinilor de pe stradă.Ești doar o cățea rece, moartă și dezbrăcată în fața infernului.Mă strecor prin mulțimea adunată în sunetele sirenelor de poliție, mulțumit că te-ai ținut de cuvânt în fața mea, căci, nu știu dacă îți mai amintești dar în nopțile pasiunii noastre îmi jurai că vei muri fără mine.Îți mulțumesc că nu ți-ai uitat promisiunea în fața demnității și onoarei.
Trec prin spatele clădirii tale și mă îndrept spre casă.Tot ce vreau e să savurez un vin și tobele nebunului, să-mi sărbătoresc viața.Mă opresc brusc când prin fața mea trec chiar eu, îmbrăcat într-un combinezon negru cu o mască de schii pe față și manuși negre, respirând greu și fugind speriat...

skizzo skillz toba si linia de drumandbass
Asculta mai multe audio Muzica