Ca un vraci orb,mă-ntorc mereu la acelaşi ceaun plin de poţiuni
Ascuns în alte lumi.
Cu-aceleaşi haine gri ce-apasă pe-aceiaşi umeri
Şi câte vraji!şi câte domniţe,te-ai săturat să le mai numeri.
Pun peniţa-n călimară,
A mia oară.
Astă dată pe bune…am să mă opresc.Închis în ‘ăst copil
Pădurea-i prea rece pt mine.Atât de subtil
Zăresc forme de ciclopi ce-mi joacă feste
N-am praf de aventuri sau doleanţe de a-i îndepărta lesne.
E grota mea, pustiu meu…deşertul nu-i tot una!
Pieri în şaişpe’ zări şi uită-mă,lasă-mă cu luna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu