Tavanul drege lumea lui de alb şi golul tău din pat nu-l simte.
Nu-l vede,nu-l simte ca mine.
Nu caută, visând,mâna ta
Şi chipul tău de abanos ce nu-l uit şi-l mângâi şi-l simt
Dar nu-i.Şi-l simt de catifea…
Ce mult te iubesc nu ştie luna grea
Ce-mi veghează obloanele şi îmi refuză întunericul.Din lumea mea
Rece şi odiosă ca fildeşul.
Păşesc în gol pe hol şi simt covorul înţepându-mă în talpă
N-am gesturi sau simţiri,sunt vinovat
De pustiu,linişte,deşert şi groază.Mă-ntorc în pat
În visul meu
Cu tine.
Nu-i noapte grea decât departe de caldura şi sărutul tău
Pân’ la fericire nu am decât un hău.
Mă scufund adânc în somnul meu gri,
Pe fluturi de mai să vi.
Întoarce-te când dorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu