Din troieni de amintiri,
Plesniţi in craniu-mi de prisos.
Nascut-ai tu dintre martiri
Să-mi scuturi asfinţitul jos.
Şi ce noroc pe ploi,să mă ude tot!
Când n-am glas de-a mă-ncălzi
Suflet de-a mă adăposti,să pot
Cu ochii mari şi goi să privesc în miazăzi
Spre strigoi,
Ciocoi vechi şi noi
Dar n-am unde să privesc după ce am fost noi doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu