Ar trebui să trec la ora de vară cu toate că sunt.N-are sens, știu, dar pt mine are.Nu merge cu nedormitul pe timp de iarnă când e un chin până și să merg la pecoul ăla nenorocit să-mi iau țigări(btw aprovizionați-vă dracu odată, chiar dacă sunt în proces de anti ț), e frig și nașpa, mai fain e pe vremuri mai capabile de tricouri.Din clasicismul băsescian spun că iarna nu-i ca vara, și completez cu e mai nașpa.În fine, azi noapte am avut mirobolanta onoare de a dormi o oră, relativ, poate mai puțin poate mai mult, dar pe acolo.Și ghici ce?Nemernică e soarta.Ieri noapte când am condus noaptea până spre frumoasele ore de 13 și 22 de minute, n-am visat nici măcar o imagine.Dar în sublima oră de somn mai sus amintită am visat.Vis nenorocit, m-am trezit cu o senzație tare ciudată.Am visat că jucam într-o piesă de teatru și personajul meu murea.Mă găseam pe scenă la TNB în fața unei numeroase audiențe și trebuia să stau nemișcat în coșciug.Când de odată mă apucă sughițul.Duhh!Cum pana mea?În rolul vieții mele, fac pe mortul și mă apucă sughițul?Era dezolant.Audiența ba înmărmurită ba amuzată iar colegi de scenă...nimic.Unu n-ar fi sărit cu o improvizație de genul n-a murit, sughite, coane Lele ușide-l, nici măcar unul.Halal actori.M-am trezit cu o senzație foarte ciudată.Și rupt de oboseală, mi-am promis să nu mai dorm când am de dormit sub 3 ore.
Dar măcar visul ăsta mi-a adus aminte de o chestie tare de tot, de acum vreo 10 sau 11 ani, când făceam parte din echipa de teatru a Clubului Copiilor din TgMureș, la Doina Popa(wow, îmi aduc aminte numele).Apropo, tanti asta(tare femeia pe vremea aia, nu o mai stiu de 9 ani), e mama adoptivă a celui atunci numit Florin Moldovan, acum cunoscut ca și Naomi.Celebrul, pardon celebra, Naomi cel, pardon cea cu noapte albaaaaaaaaaastră:)) .Îți dai cu seama tibi dragă?am chiar mers în câteva spectacole de Crăciun cu el, pe vremea aia, el ne acompania cu o chitară.Interesante căile vieții.Mă rog, ideea de start era alta.Deci, eram în echipa de teatru, la început, repetam deja la două piese de scenă plus o piesă de teatru de păpuși.Foarte tari erau.Una din piese, pe care am pus-o prima în scenă, era ceva adaptare modernă cu Harap-Alb, încă niște prinți, vrăjitoare, Spân, cam toate basmele amestecate p-acolo, cred că și Albă-ca-Zăpada era personaj.Era tare, tare de tot.Foarte comic.Reptam de vreo 3 luni(la copii de 10 ani ce pula mea aștepți, când și marii actori repetă la greu) și trebuia să avem primul spectacol la Liceul de Construcții în ceva sală festivă pe acolo, dracu știe.Era sâmbătă șoul.Era pregătiți, eram o șatră de vreo 15 copii, toți și colegi de clasă.Toți cu rolurile lor, fiecare cu pizda mă-sii.Doar că sâmbăta dimineața ne-am prezentat vreo 5 la spectacol.Beton!Noroc că spectacolul era structurat astfel încât erau 3, maxim 4 pe scenă intr-un moment.Să vezi copii de 10 ani cum făceam câte 2-3 roluri.Le știam pe toate pe dinafara la cât am repetat.Mă rog, o ieșit o chestie tare faină la final dar grea ca dracu.Amintire, ce pana mea.Nimic ieșit din comun doar o amintire drăguță pe care o am.Așa că Tomitza, trage tare să devi mare artist în hip hop să zic și eu că am fost cu tine pe aceeași scenă în tinerețiile noastre :))
Bună dimineața, soare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu