SPRE CIMITIR

ZINAYA POAETIK seria I



Merg spre cimitir într-un autobus

cu două scaune şi-o babă.

Oare cine va ajunge primul?!

mă simt nenorocit şi antisocial-

cum mi-a spus mie un test de pe net-

aşa că stau cu ambele picioare pe scaunul gol

Am pe talpa dreaptă puţin căcat

iar pe cea stângă sânge de şobolan

-babo, dă-te-n pula mea, nu te las să stai jos!

mergem amândoi spre cimitir, cui îi pasă?

tu plângi pe cineva, poate şi eu

poate eu nu mai am de gând să mă întorc...

auzi, n-ai un foc

să nu mă minţi, doar mergi s-aprinzi o lumânare...

Doar eu şi deţinuţii mai avem o ultimă dorinţă

a mea e o scrumieră, azi sunt responsabil

nu scrumez pe jos.