Probabil cel mai vizibil, totuși nesesizat, afectat de frig e stropul de ploaie.Pornind ca o rachetă gravitațională din norul-mamă spre pământ, dă de nemernicul aer rece.Pe loc își pierde identitatea metamorfozându-se într-un fulg de nea.E de căcat să te schimbe alții sau alte efecte în ceva ce nu-ți dorești.Și cum trebuie stropul să se obișnuiască cu noua înfățișare și formulă de viață, pică încet pe caldarâm.Dacă are noroc, prinde primăvara.Astfel, după ce e călcat de mașini, dat la o parte cu lopețile de zăpadă, după ce coroborează un bulgăre și e trântit violent de un obraz jegos, e amestecat cu un compus chimic necunoscut de el căruia oamenii îi zic sare(cu toate că nu sare, nu țopăie) și o substanță antiderapantă iar ciclul ăsta se repetă de câteva ori, ajunge primăvara și murdar, jegos, fără identitate se vaporizează înspre norul-mamă cu multe amintiri jugoase și regrete.Asta se întâmplă când pornești cu un scop și ești, fără voia ta, preschimbat în...orice altceva de diferiți factori.
Dac-ar fi să fiu un fulg, aș vrea să fiu un fulg undeva pe o creastă de munte.Să văd capre negre și cocoși de munte, să trăiesc la extrem cu riderii crestelor, sa mă plimbe crivățul din pisc în pisc, să fiu cu frații mei albi.Să trăiesc mult și plimbarea cu tele-fulgul spre norul mamă să dureze puțin, să mă pot întoarce repede înapoi.
PS:Natura schimbă omul și tot.Natura schimbă natura.Omul nu va schimba niciodată natura, nu o va îmbunătății, nici măcar nu o va menține.Natura e aici, acolo dintotdeauna și dictează mersul mai bine ca un profesor aspru.Do not fuck with nature!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu