astazi mi sa intamplat ceva dragut care, cel putin, m-a scos din rutina diminetii plina de cafea, kent 4 si ceva muzici in fata calcului
tatal meu era un om cu multa buna crestere, extrem de politicos cu oricine. astfel ca, oricand il oprea vreun martor al lui iehova sau pocait sau cum ii spune, il asculta politicos, accepta revistele lor si le ducea la bunica-mea la veceul din curte. si cand venea careva la usa, il asculta. cred ca gena politetii mi s-a transmis si mie de la el, la fel, mi-a pasat si intentia pocaitilor( sau ce or fi ei) de a ma aborda.
astfel, cam o data pe luna, ma trezesc cu cate unul la usa. de obicei vine un mititel ce mi se prezenta ca si daniel. venea singur or cu inca vreunul or cu nevasta-sa. eu, politicos ca tata, il ascultam, ii acceptam revistele apoi inchideam usa si puneam revistele in bucatarie si cand curatam cartofi sau alte legume le foloseam. mi-a dat la un moment dat si o carte cat de cat interesanta. nu, nu m-a convins ca dumnezeu e salvarea ( atunci isus e ISU?) dar a fost o lectura chill.
azi de dimineata stateam la calc cu o cafea si o tigara si ascultam andre 3000. suna cineva la usa. ma prezint prompt, deschid usa... sotia susnumitului daniel. imi zice de ceva intalnire de-a lor care comemoreaza moartea lui isus, in fiecare an, pe intreg globul, pe 30 martie. bravo voua. era ea si inca o tanti. dupa ce am primit o "invitatie" la treaba aia ( m-am scos ca e in timpul serviciului) cealalta tanti a inceput sa-mi prezinte o brosura. ceva cu aflarea adevarului. ca o paranteza, oamenii astia, de fiecare data afla un adevar. de fapt tot adevarul e despre dumnezeu si best sellerul lui, biblia, ceva de genu. dar tanti asta imi zicea ceva si despre maria magdalena, sa aflu ce a fost cu ea si alte chestii. am uitat sa mentionez ca in momentul in care am mers la usa, am lasat muzica sa mearga. era destul de tare , se auzea din camera mea pana la usa. cand tanti imi zicea de maria magdalena, a inceput piesa roses a lui andre 3000. nu cred ca multi stiu piesa dar are un pasaj asa: crazy bitch-crazy bitch-crazy bitch-crazy bitch-crazy bitch-crazy bitch. cand am auzit asta in timp ce mi se relata despre maria magdalena m-a pufnit un ras... nu stiam ce sa fac, caci nu prea ma pot abtine cand ceva ma face sa rad, eu rad, nu prea tin cont de loc sau context. le-am zis repede la revedere si am inchis usa. pe urma m-am cacat pe mine vreo juma de ora. radeam de unu singur, in camera. "maria magdalena a fost" "crazy bitch-crazy bitch-crazy bitch-crazy bitch". poate n-am reusit sa relatez aici povestioara incat sa va bag in atmosfera pe care o simteam eu, dar era ceva hilar. am mancat, m-am cacat si am venit la lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu