de-ai ştii cum dorm noaptea
chiar şi fără coşmarurile şablon
rulate la nesfârşit pe tavan!
de-ai ştii cum dorm!
cât de greu
auzind din baie urletul de moarte
al oglinzii.
se sparge şi se reface ca să se spargă din nou
şi urlă tumultos
şi zgârie pe gresie numele tău,
plânge şi urlă spazmatic
nemaivăzându-te în ea cum te demachiezi seara,
cum te speli pe dinţi dimineaţa
şi-ţi aranjezi şuviţele,
felul tău de-aţi da luciu buzelor
cu nu ştiu ce substanţă peste care
s-a pus praful în baia mea
urlă şi se sparge şi se reface din nou
şi se sparge de sute de ori pe noapte.
de-ai ştii cum dorm în infernul ăsta
nu te-ai întoarce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu