de când m-am apucat de citit(cu un an juma în urmă) aveam tendinţa să citesc ceea ce omisesem în şcoală, autorii arhicunoscuţi. dar am renunţat repede la ideea asta, când am dat de autori relatiov necunoscuţi dar formidabili. aşa e şi mihail drumeş. ştiam de el prin elevul dima dintr-a şaptea, dar nu citisem nimic până la invitaţia la vals. o carte cu multă dragoste şi dramă. începusem să mă satur, şi-n cărţi şi-n filme, de finaluri fericite, toţi ăi buni trăiesc, ăi răi mor pe capete. aşteptam un erou, un personaj bun să moară, să nu se bucure de lauri la final. aşa e aici, în cartea asta, ambii protagonişti, micaela şi tudor mor. aşa şi începe, micaela e deja moartă iar tudor se gândeşte la sinucidere. apoi înşiruirea evenimentelor ce au condus aici. o poveste frumoasă de dragoste care coteşte grav la un moment dat. ce m-a speriat iniţial a fost coincidenţa de 7 martie, între cei doi şi data reprezentativă pentru mine şi iubita mea. micaela s-a sinucis pe 7 septembrie, eu şi dadi sper să scăpăm:P . n-am mai avut parte de o poveste de dragoste de ceva vreme şi invitaţia la vals mi-a descreţit fruntea într-un frumos mod. plecarea la mare, sejurul la constantinopol, iubirea dintre cei doi... frumoasă poveste de sâmbătă(pentru mine).
invitaţia la vals e o arie de weber, pe care s-au şi cunoscut cei doi la un bal.
3 comentarii:
ti-am zis ca astia de prin carti sunt tare orgoliosi :)) nu pot sta niciodata sa se inteleaga frumos....direct: razbunare. of of.
uff, frumoasa carte. incearca si "scrisoare de dragoste", tot de drumes; :D
o am in biblioteca si am vrut sa ma apuc de ea imediat dupa invitatie. dar soarta a facut sa dau de "dama cu camelii", ceea mai asemanatoare carte cu invitatia la vals :))
Trimiteți un comentariu