munca intr-o televiziune de stiri te seaca

peste vreo doua luni se implinesc doi ani de cand lucrez la realitatea tv. am inceput prin octombrie 2008 asta insemnand aproximativ momentul in care romania incepea sa simta din ce in ce mai tare criza economica. incepeau disponibilizarile, inchiderea micilor afaceri, scaderi de salarii etc. adica incepeam sa aflu din ce in ce mai mult stiri negre despre viata si nivelul de trai din romania. 

realitatea tv e o televiziune tendentioasa. alaturi de antena 3. n-o spun cu rautate, o spun cu obiectivitate. poate tendentios e un cuvant prea dur dar ceva mai slabut nu am gasit. ma refer la faptul ca, pe langa descrierea romaniei adevarate cu oameni adevarati carora le merge tot mai rau, atat de rau incat uneori nu au ce manca, sunt ingropati in datorii, excrocheriile pe fata pe care le fac cei la putere, televiziunile de stiri tind sa cada in aceasta extrema, a stirilor de un negativism dus la extrem. doar probleme, griji, situatii critice si fata jalnica a romaniei. zero optimism sau stiri de descretit frunti stresate.

asta ne face pe noi, cei care lucram la aceste televiziuni, sa fim in permanent contact cu aceste situatii. sa vedem zilnic cat de greu ii e romanului, cat se chinuie pt simpla supravietuire. fiecare dintre noi avem prorpiile noastre probleme pe care cu greu incercam sa ni le lasam la usa insitutiei, dar unele sunt comune cu cele pe care le prezentam astfel ajungem ca, 24 din 24, sa fim batuti in cap cu aceleasi cacaturi. stii cat de mult iti fute creierii situatia asta? sa vi de acasa, unde poate n-ai reusit sa-ti platesti ultimele facturi, poate te certi cu cineva drag, pe strada dai de aceleasi mizerii si ajungi la munca unde te confrunti din nou cu aceleasi mizerii:oamenii care isi pierd locurile de munca, oameni tristi care vor sa plece din tara pt ca aproape mor de foame, oameni nemultumiti, oameni tristi, oameni necajiti, oameni fara sperante. si noi, fie ca suntem reporteri, cameramani, editori de imagine, aducandu-ne aportul la o stire legata de acesti oameni, le luam cu noi o parte din suferinta lor pe care o purtam tatuata pe creier si suflet o vreme.

ajungi la ora 10 seara acasa si iti dai seama ca in ultimele 8 ore ai avut parte de nenorociri care nici macar nu sunt ale tale. iti futi creierii acumuland toate acestea. imi place mult de tot meseria pe care o fac si vreau ca asta sa-mi fie cariera din care imi voi creste copiii si voi iesi la o pensie mai usoara ca cea de acum. am prieteni care care au uneori slujbe mai solicitante si imi tot spun cat de mult ma invidiaza pt faptul ca stau la birou,intr-o incapere cu aer conditionat, cu permisiunea de a sta pe net cat vreau, cu putin timp practic de munca, dar n-au idee ce inseamna sa lucrezi intr-o televiziune de stiri. pe langa faptul ca un jurnalist se dezvolta destul de mult intr-o unicitate sociala si astfel ai parte de multe tipuri de om, multe firi, multe modalitati de a face fata situatiilor, multe modalitati de a se elibera, trebuie sa inghiti greutatea romanilor de doua ori mai mult. e greu, e al naibii de greu.

de asta, de multe ori, ies de la munca si ma intalnesc cu oarecare intrebandu-ma de vreo stire pe care a vazut-o la noi, poate chiar una montata de mine si ii spun ca habar n-am. cu greu reusesc uneori sa imi inchid mintea intr-atat incat sa montez corect o stire dar sa nu prind mesajul ei, sa raman indiferent. e o calitate pe care mi-o dezvolt dar cu mari dificultati. 

asa ca, celor ce aveti de munca in domeniul stirilor, gasitit-va cele mai bune modalitati de a va relaxa, altfel exista riscul de a claca, de a va certa cu cele mai dragi persoane pe cele mai banale chestii.

PS:reteta anti-stres:

se ia una bucata muzica de haggard, in flames, slipknot sau altceva la fel de hard si dupa 20 de minute de fierbere in casti la volum maxim, se schimba cu un reggae, de preferat cel al anilor 70-80. se mai fierbe in urechi 20 de minute apoi se asezoneaza cu ce doriti, in cazul in care chillaxul are efectul scontat.

PS 2. a nu se intelege ca ma plang. e jobul meu pe care mi-l asum in totalitate, doar ca ... am chef de vorba pt a mai descatusa micii neuroni de pe plantatie de la stresul acumulat din motivele mai sus mentionate.