pe la ora 6 şi ceva, seara,
e o secundă de derută,
când ziua e moartă şi lumina
de pe străzi încă
nu
se aprinde. secunda aia
de întuneric.
atunci te caut cel mai aprig,
atunci simt cel mai mult că te-aş putea pierde pe undeva,
atunci simt astmul,
durerile de ficat.
atunci mor.
în rest sunt bine.
am văzut şi am atins atâtea leduri în oraşul ăsta
încât am conştiinţa încărcată cu reclame
şi teorii de marketing.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu