Iigrasie, cu doi "i" ca Iisus

I
rânjesc stupid,
tuşesc a fraier şi-mi mai aprind o ţigară.
stau cu jollyul pe tablă şi aştept.
aştept.
aş etala, m-aş lăuda,
aş mai fi ţinut jollyul veşnic dacă...
dar dacă nu...

rămân cu el pe tablă şi o linie.



II
uneori te strig să-mi aduci ţigările
şi-ţi arunc un „mersi”
când le găsesc pe măsuţa de lângă pat.

alteori las,
dinadins,
unu, două umeraşe goale
pentru rochiile pe care ţi le-aş fi cumpărat.


III
câteodată îmi aud paşii
şi ecoul paşilor.
şi ecoul ecoului paşilor
plimbându-mă prin casă.

las un pahar într-o cameră,
două în bucătărie şi restul pe birou.
toate goale.

trebuie să te întorci.
trebuie. non stopul nu e atât de departe.

IV
mă trezesc cu muşchii artrofiaţi,
cu fiecare os zdrobit şi cu mari galerii în tibii.
cu ochii umflaţi ca de spaimă
şi roşii ca şi cum fiecare picur de sânge din mine
p-acolo a văzut ieşirea,
mă trezesc dimineaţa cu părul creţ şi încâlcit
mă târăsc spre baie, într-o singură mână,
cealaltă îmi rămâne mereu sub pernă.

am călcâiele atât de crăpate
încât îmi sparg timpanale pe fiecare bucată de gresie.

îmi simt degetele desprinse de mână
pe cana de cafea
şi mă gândesc că toate astea
se întâmplă când te visez pe tine.