pe strada căruţaşilor nu s-au născut caii

pe strada căruţaşilor nu s-au născut caii
şi grig, unul dintre căruţaşii de seamă ai familiei
a plecat până pe strada cailor să cumpere unul.
pe strada cailor nu mai călcaseră căruţasii
şi cei de acolo nu ştiau cum arată unul.
şi-l primiseră cu rachiu şi pomegi ca-n tradiţia lor
şi i-au povestit cum se ţin caii,
în grajduri mari.
l-au învăţat să le dea ovăz şi cum să-i înhame
căci grig nu ştia nimic despre toate astea,
ceea ce grig căruţaşul uitase
era să le spună celor din strada cailor
că el e din strada căruţaşilor şi a venit după cai
şi 7 zile-n cap a ascultat cu băgare de seamă
tot ce în enciclopedii nu se scriseseră despre cai.
a trăit cu rachiu şi pomegi ca-n adevărata tradiţie a cailor
dar grig tatăl, îngrijorat, îi trimise vorbă lui grig
căruţaşule, vino acasă repede, nu te lepăda de noi
căci căruţaşii n-au nevoie de cai.
căruţaşilor le trebuie lideri iar tu
eşti căruţaşul de seamă al familiei
grig, fiule, vino acasă.
prinzînd toate astea, unul mai de seamă din strada cailor
îi proptise plan nebun lui grig,
căruţaşul nebun din strada cailor,
de-aici până la moarte nu mai era decât, cât de la moarte-ncoace.
grig, căruţaşul, se pierdea în grajduri
iubea caii şi copitele şi tropăitul lor.
dar agonia îl cuprinse, doamne, grig nebunule
ce-a fost în capul tău?
acum ştiu toţi că eşti căruţaşul de seamă
care le va fura caii.
şi ţi-au pus potcoave-n tălpi şi palme
grig nebunule, ai mâncat ovăz cât rachiu n-ai înghiţit.
ţi-au pus ham de spini şi te-au biciuit până te-ai întors
în mâini şi în picioare, pe strada căruţaşilor.
când te-au văzut, nici ai tăi nu te mai recunoşteau
dar când ţi-au văzut potcoavele şi hamul
şi cum gemeai după ovăz,
toţi au uitat de grig căruţaşul care plecase după cai.
te-au înhămat celei mai vechi căruţe şi te biciuie de-atunci
să-i plimbi prin târguri după cârpe şi făină.
te zgâlţâi, dar grig, ei nu ştiu
atrocitatea cailor.ei sunt căruţaşi şi nu ştiu cum arată caii.
acum toţi căruţaşii cred că aşa arată caii, ca tine

mini-vacanta placuta

1 mai muncitoresc pe vremea lu' tata

Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,
Muncitorii-n joc şi cînt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pămînt.

Peste mări şi peste ţări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întîi de Maï.

Alexandre Dumas-fiul - Dama cu camelii

o alta carte fara final fericit dar superba. nu stiu ce m-a facut sa o aleg imediat dupa "invitatia la vals" dar cele doua carti au lucruri comune. de la specificarea ariei lui weber, invitatia la vals la manon lescaut, o carte a anilor 1700. ar trebui sa ma opresc aici, dar similaritati mai exista intre cele doua opere. dar nu voi fi carcotas si ma voi bucura de capodopera de fata. m-am bucurat chiar. o carte care iti intra la suflet. din nou o poveste de dragoste cu un final tragic, o dragoste neimplinita pe deplin. o dama intretinuta nu poate iubi, nu? cartea asta ne spune ca da, e posibil. e chiar vorba de o dragoste mare. insa o femeie intretinuta in anii 1800 era o femeie intretinuta, era dificil sa o scoti din lumea asta. nu imposibil dar dificil. cartea incepe cu o moarte, o inmormantare si-o licitatie si apoi intrarea in scena a personajului masculin principal. ce m-a facut sa tresar a fost, momentul cand armand, indragostitul, a cerut mutarea margueritei, curtezana moarta, dintr-un loc al cimitirului in altul, doar pentru a-i mai vedea chipul o data. o dragoste de paris, cateva luni petrecute la tara, in intimitatea celor doi.marguerite renunta la tot, la tot luxul ei, in favoarea iubirii pentru armand. totul pana cand isi da seama ca l-ar putea distruge, fara sa vrea, pe iubitul ei, doar prin asocierea cu ea, o femeie intretinuta. renunta la el, moment cand se inbolnaveste si ajunge pe patul de moarte. din scoarta-n scoarta e o carte captivanta.

o carte superba care nu va fura mult timp din acest "pretios" timp de care va tot plangeti ca nu-l prea aveti.

George Vasilievici

am citit un interviu cu George Vasilievici, regretatul scriitor plecat recent dintre noi, autorul romanului yoyo. foarte bun interviul si foarte deschis domnul George V. un raspuns de-al lui mi-a placut teribil.

Nu stiu. Nu stiu ce inseamna sa fii drogat. Eu nu sunt drogat. Mie imi place starea. Eu o urmaresc, mi-o doresc. Mi-o ofer fara regrete. Nu sunt dependent si nu am fost niciodata. Stiu foarte bine ce fac. Imi rup capul pentru ca ma simt bine si vreau sa ma simt si mai bine. Lumea din jurul meu este mai drogata ca mine. Eu nu fug de nimic eu alerg spre medalie. Nu ma urmareste nimeni. Cateodata ma asez in fata farmaciilor si stau acolo. Privesc. Lumea e drogata. Toti fug de cea mai mica durere direct la farmacie. Asta inseamna sa fii drogat. Si peste tot este la fel. Chiar si in occident, numai ca ei sunt un pic mai cinstiti fata de sine.

intrebul interviu il puteti citi aici .

zellu - cel mai mic dintre pamanteni

zellu - cel mai mic dintre pamanateni. am ascultat albumul inca de acum vreo doua saptamani si mi-a placut mult. colaborari cu mr. levy(cainele aka so'ldat), conflict, kalcedonik si altii. piese foarte bune iar "rasarit" m-a atins foarte mult. click aici mai jos si descarcati albumul iar daca va place, puteti face de aici o comanda.

vladimir

vladimir

     vladimir n-avusese niciodată o undiţă bună, doar un băţ pe post de unealtă acaparatoare de peşti, cu un damil ieftin şi nişte ace pe care numai el ştia să le confecţioneze. tatăl lui era ciobanul care pleca cu oile satului şi-n satul ăsta, în afară de mama, toţi sunt nişte nenorociţi. în timp ce tatăl lui vladimir era plecat, tot satul se delecta cu mama lui, o domniţă cu moravuri îndoielnice şi fusta liberă. şi tata, acum în detenţie, fusese unul dintre primii sătenii doritori de ea. şi la întoarcere, tatăl lui vladimir era plătit în vreo două oi, bătrâne şi şchioape or cu boli de mâncat.

     dar noi doi ne ştiam deja bine. când tata mergea pe la mă-sa, aceasta îl trimitea pe vladimir la noi, să ne jucăm. pescuiam de mici, cu mâinile goale, la pârâul din fundul micii noastre livezi. coboram printre meri şi câteva tufe de soc şi ajuneam la un fir de apă, puţin tulbure. nu ne descălţam niciodată dar ne sufulcam mânecile şi stăteam ore întregi în apă. vladimir avea nenorocul să prindă mulţi şerpi. asta-l încuraja mereu.

     - damian, şarpele ăsta are solzi?

     - da.

     - peştii tăi au solzi?

     - da.

     - păi şarpele face cât trei zile de pescuit d-ale tale. uite-te la el, are solzi, înoată, chiar şi gura îi seamănă cu ăi mici ai tăi. se pune la captură. şi e lung, face cât peştii tăi adunaţi pe câteva zile. da e captura mea, damian, o duc acasă.

     mereu ducea şerpi acasă. niciodată n-am avut curajul să-l întreb ce făcuse cu ei. a doua zi părea la fel de înfometat ca seara, iar când venea la noi, mama îi punea porţie dublă, eliminând din mine spaima că vladimir mănâncă şerpii.

      dar acelea erau zile noastre june de pescuit. ajunşi amândoi bărbaţi în toată firea, nu ne pierdusem îndemânarea. veniţi în tulcea, ieşeam des la vânătoare şi pescuit. luam barca lui vladimir, cumpărată cu banii primiţi de taică-su, într-o primăvară, când se duse cu oile la târg. tot satul era pe urma lui, când se alfaseră. ajunseseră pe ascuns acasă, punând banii la sigur şi apoi umblând prin sat. tata îl omorâse printr-o lovitură grea de topor. de atunci e tata în detenţie. aveam şi noi vreo 7-8 oi şi-am rămas fără ele din pricina tatălui lui vladimir. şi din banii ăia, vladimir, cumpărase o barcă, imediat după ce am ajuns la tulcea.

     ieşeam în fiecare dimineaţă la pescuit. între timp, băţul ştirb al lui vladimir se transformare într-o undiţă cu care puteai cârmui şi barca. îmi spunea adesea că barca îl costase, dar undiţa-l sărăcii la loc. ieşeam dimineaţa după peşte. nu ne prea ocupam cu nimic în rest. muieruştele noastre, surorile zimniceştilor, lucrau acasă covoare şi carpete cât să ne ţină şi pe noi.

     acum vladimir e mort de ani buni. i-a vândut neveste-sii războiul cu care-şi câştiga pâinea pentru nu ştiu ce sumă cu care vroia să-şi achiziţioneze o şalupă mai ca lumea. spunea că ăsta fusese rostul primit de la tatăl lui doar că el risipise parte mare din banii lui pe undiţa aia. a fost omorât de un cumnat cu o lovitura zdravănă de topor, ceea ce, iniţial, m-a culpat pe mine, toţi ştiindu-ne istoria părintească, a mea şi a lui vladimir.

     - damian, tu n-ai nicio vină în moartea tatei, cum n-am nici eu în pierderea oilor voastre. asta ne ţine în tovărăşie şi pentru asta pescuim atât de bine.

     acum vladimir e mort de ani buni. stânjeneala mea privind undiţa lui mă oprise multă vreme să-l întreb multe pe vladimir. cel mai mult mă ucidea faptul că în fiecare dimineaţă, pe când ieşeam cu barca, ne îndepărtam de mal, vedeam pe buzele lui vladimir, o rugă. buzele i se mişcau întru nişte cuvinte, timp în care cârmuia barca, parcă neabsorbit de cuvinte. era o rugă, dată spre ziua de pescuit. ce mă nelămurea şi nici acum n-am mare linişte în privinţa asta a fost, dacă ruga era pentru prinderea a cât mai mulţi peşti sau ca vremea bună să domine cerul, să nu se stârnească asupra noastră nicio furtună. îşi mişca buzele şi încercam să-i sug cuvintele dar nu reuşisem niciodată. în zilele cu pradă bună, mă puteam jura că se ruga pentru peşte. în schimb, când se închidea cerul, viceversa, ruga mergea spre soare.

     dar vladimir e mort, cu toporul lui la cap, iar eu nu ştiu acum, singur mergând la pescuit pentru ce să mă rog. s-o fac pentru peşte sau pentru ca furtuna să mă ocolească? niciodată nu m-am gândit la asta. vladimir spunea mereu cuvintele înălţătaore iar eu priveam spre gura lui. ah, vladimir bătrâne, fă rugă, de unde eşti, aşa cum ştiai tu. roagă-te pentru ce vrei tu, cum făceai tu, dar roagă-te.

que hora es?

cea mai tare chestie vazuta in ultima vreme. adevaratele telenovele... pentru cei cu doar trei saptamani de spaniola... in clasa a 3 a

nemurirea

cu ea am învâţat nemurirea

căci ea, ca să nu moară

vorbea într-una

şi dansa,

cânta,

săruta pe toată lumea,

alerga şi ţopăia printre copii

ca cea mai veselă pisică

ea ca să nu moară iubeşte.

mă iubeşte pe mine şi-mi repetă

te iubesc atât de mult încât voi trăi veşnic

zboară printre fluturi

şi rodeşte printre lalele

poartă rochii cu buline şi trăieşte

poartă rochii şi face piruete ca să nu moară

fură zilnic raze din soare şi le pune-n spatele lunii

doar pentru amuzamentul ei

că trăieşte

dansează într-una

şi cântă şi mă sărută

şi mă iubeşte

şi vorbeşte într-una

căci moartea vine în vulnerabila clipă

dintre două bătăi ale inimii

Mihail Drumeş - Invitaţia la vals

de când m-am apucat de citit(cu un an juma în urmă) aveam tendinţa să citesc ceea ce omisesem în şcoală, autorii arhicunoscuţi. dar am renunţat repede la ideea asta, când am dat de autori relatiov necunoscuţi dar formidabili. aşa e şi mihail drumeş. ştiam de el prin elevul dima dintr-a şaptea, dar nu citisem nimic până la invitaţia la vals. o carte cu multă dragoste şi dramă. începusem să mă satur, şi-n cărţi şi-n filme, de finaluri fericite, toţi ăi buni trăiesc, ăi răi mor pe capete. aşteptam un erou, un personaj bun să moară, să nu se bucure de lauri la final. aşa e aici, în cartea asta, ambii protagonişti, micaela şi tudor mor. aşa şi începe, micaela e deja moartă iar tudor se gândeşte la sinucidere. apoi înşiruirea evenimentelor ce au condus aici. o poveste frumoasă de dragoste care coteşte grav la un moment dat. ce m-a speriat iniţial a fost coincidenţa de 7 martie, între cei doi şi data reprezentativă pentru mine şi iubita mea. micaela s-a sinucis pe 7 septembrie, eu şi dadi sper să scăpăm:P . n-am mai avut parte de o poveste de dragoste de ceva vreme şi invitaţia la vals mi-a descreţit fruntea într-un frumos mod. plecarea la mare, sejurul la constantinopol, iubirea dintre cei doi... frumoasă poveste de sâmbătă(pentru mine).

invitaţia la vals e o arie de weber, pe care s-au şi cunoscut cei doi la un bal.

noutati Lecturi Urbane

În lumea Lecturilor Urbane se coace un nou proiect, la foc mic, iar ideile se concretizează încet, dar sigur, pentru cea de-a doua ediţie. Echipa organizatorilor formata din Vlad Lipovanu a strigat „Ajutor!” şi uite aşa s-au alăturat alţi doi tineri voluntari, Monica Moldovan şi Ovidiu I.  Pop, dornici să contribuie cu tot ce au ei mai bun în dotare. Unde-s trei, puterea creşte! Ne-am promis nouă şi celor care vor sa vadă mişcare în oraşul nostru că acest proiect nu poate să treacă neobservat. Tăcem şi facem! Tăcem şi citim. Astfel, prin puterea exemplului ne dorim să trezim o licărire în conştiinţa foştilor, actualilor şi viitorilor cititori pasionaţi, punînd în valoare frumuseţea non-convenţionalului. Ne facem timp sa concretizăm ideea lecturii „în deplasare”. Primăvara şi vara ne sunt adevărate muze, aşa că pregatiţi-vă pentru reprezentaţii de lectură pline de zâmbete şi culoare. Oamenii frumoşi se bucură de soare, de cuvinte frumoase şi învaţă să păstreze, să preţuiască, iar apoi să dea mai departe.

sursa: OrasulCiteste

Unde se avanta vulturii - Alistair Stuart MacLean

citesc extrem de haotic. ma refer la subiectele cartilor. nu seamana niciodata una cu precedenta sau urmatoarea. si e dragut asa. nu-i mai zic haos ci diversitate, imi suna mai bine.

 Unde se avanta vulturii, e o actiune foarte captivanta. anii 40, germania, razboi. un grup de comando se infiltreaza, dupa ce trec prin numeroase peripetii, in castelul vulturilor, pt a salva un general american. insa in echipa de comando, desi din putini membri, multi erau agenti dubli. ca timp, actiunea se intampla repede. toata actiunea dureaza foarte putin dar toate rasturnarile de situatie fac deliciul lecturii. o lectura lejera.

Alistair Stuart MacLean, om interesant. scotian, fiu de ministru, s-a inrolat in marina regala, participand la luptele din cel de-al doilea razboi mondial. in anii 60 a inceput sa publice sub alt nume, cartile sale vanzandusera la fel de bine, ceea ce ii demonstra notorietatea scrierilor, nu a numelui

bune si coarnele la ceva :))

bune, bune si coarnele la ceva :))

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

CARBON, V.D. (C.T.C), GRIGO @ Toplita

CARBON, V.D. (C.T.C), GRIGO @ Toplita @ Club Cris @ 14 MAI 2010 @ Ora 20:00 @ Opening: NANU`, GHEOO, STRI-K-TZII, LIL` HAW-HAW @ 10 RON

AA (alcoolicii anonimi)

m-am trezit pe o saltea într-o bucătărie
pe care n-o cunoșteam.
am uitat cum am ajuns aici şi nu ştiu ce-am făcut aseară,
aş vrea măcar una dintre astea două să-mi amintesc.

aşa mi-am început vorbirea la alcolicii anonimii
unde i-am promis mamei că merg, de două sezoane
de când se uită la elodia

nu e incurabil ce fac,
le-am spus,
şi mulţi întorceau capul să nu-i observ
erau cei ce mă furau prin baruri c-au fost şi ei la fel
şi ştiu cât de darnici sunt oamenii beţi

aş vrea să nu mai beau doar ca să pot să-mi cumpăr o maşină
şi să-mi amintesc unde am parcat-o,
să merg prin aceleaşi baruri,
să beau freshuri de cocos
să vină iar la mine crezând că sunt beat
să-mi ofere aceleaşi nopţi pe salteaua din bucătărie
dar acum
să-mi amintesc dacă și cât
de bună e la pat

Ais the Chef

ascult de cateva zile unul dintre cele mai bune albume ale inceputului de an, Ais the Chef - E pericoloso Sporgersi. scriu despre el, pentru ca m-a atins pe bune. lirica, dexteritatea, mesajul si flowul omului imi sensibilizeaza urechea ( muzicala sau nu). colaborari cu Mr. Levy, Cumicu, I-Gura, 17 trackuri de ascultat oricand. 
link pt download

si daca va place, comandati-l de aici: aisthechef@yahoo.com (0740351290 ), 15 ron + taxe postale.

oameni nu-s ce credem noi II

am pus destule umbre, acolo unde
lumina-şi avea locul ei
şi-am înfuriat-o într-atât
încât ne-a adus noapte pe pământ
şi-am născut luminii haină groasă
şi-am numit-o întuneric
şi toţi l-am îmbrăţişat
ne-a dat intimitate
dar ca pe ceva himeric.

LitArt, numarul 2 aprilie 2010

a iesit LitArt, numarul 2 aprilie 2010.
gasiti si un text de-al meu printre paginile publicatiei. dar ca sa-l cititi trebuie sa-l descarcati pdf de aici (daca nu faceti rost de revista in format tiparit)

schimb de carti - editie speciala

o noua editie "schimb de carti".

„După-atâta frig şi ceaţă / Iar s-arată soarele. / De-acum nu ne mai îngheaţă / Nasul şi picioarele!” (G. Topârceanu - Primăvară).

O nouă ediţie Schimb de cărţi se va desfăşura miercuri, 21 aprilie, de la orele 19:00. Pentru ca este vremea să scoatem nasul afară, să ne oxigenăm creierul şi sa ne bucurăm de aerul primăvăratic, ne-am gândit ca de aceasta dată să organizăm întâlnirea cu cititorii în Curtea Interioară a Bibliotecii Judeţene Mureş. La un ceai parfumat şi o carte bună, într-o atmosferă boemă din inima Târgu-Mureşului, Adrian Giurgea, Cătălin Hegheş, Cornel Birişcaru şi Laurenţiu Blaga vor citi pasajele lor favorite într-o sesiune de lecturi publice. Aceeaşi prieteni fideli ai cărţilor vor fi prezenţi şi de această dată.

Bineînţeles că eşti şi tu invitat! Te încurajăm să ne împărtăşeşti cărţile tale preferate! Dacă îţi doreşti să petreci seara de miercuri alături de o mână de oameni faini, cuvinte şi pagini alese, vino la Schimb de cărţi. Atmosfera te va ademeni, cartea te va alege, vom schimba din nou cărţi, idei, trăiri şi păreri despre ce am mai citit, ce am mai găsit bun de citit si ce recomandăm dragilor noştri cititori.

Aşa că, luaţi-vă o carte în buzunar, şi haideţi să ne cunoaştem şi mai bine, dragi cititori!

Monica Moldovan

sursa: sdc

de-ai ştii cum dorm noaptea

de-ai ştii cum dorm noaptea
chiar şi fără coşmarurile şablon
rulate la nesfârşit pe tavan!

de-ai ştii cum dorm!
cât de greu
auzind din baie urletul de moarte
al oglinzii.
se sparge şi se reface ca să se spargă din nou
şi urlă tumultos
şi zgârie pe gresie numele tău,
plânge şi urlă spazmatic
nemaivăzându-te în ea cum te demachiezi seara,
cum te speli pe dinţi dimineaţa
şi-ţi aranjezi şuviţele,
felul tău de-aţi da luciu buzelor
cu nu ştiu ce substanţă peste care
s-a pus praful în baia mea

urlă şi se sparge şi se reface din nou
şi se sparge de sute de ori pe noapte.
de-ai ştii cum dorm în infernul ăsta
nu te-ai întoarce?

Method Man fliiiiiiip

omul asta e foarte tare. mai vazusem acum ceva vreme un video cu el cand aterizarea nu  i-a fost atat de ... aplanata? hai sa-i zic frumoasa. method man rocks the house

Noaptea Devoratorilor de Publicitate

Camuflaj feat Anda Dimitriu - In jurul lumii

Conferinţele Cetăţii, invitat Constantin Chiriac

sâmbătă, 17 aprilie2010, ora 17.00, TEATRU 74

Invitatul Conferinţelor Cetăţii pentru luna aprilie este Constantin Chiriac, cunoscut om de teatru, directorul general Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu şi directorul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Constantin Chiriac vorbeşte publicului despre magia poeziei şi prin intermediul volumului intitulat "Poezia ca spectacol", a cărei lansare va avea loc în cadrul Conferinţei. Conferinţele Cetăţii reprezintă un demers prin intermediul căruia să învăţăm să ne exprimăm mai direct, înainte de a da răspunsuri muşcătoare sau adesea inutile în care învăţăm să fim mai dispuşi a-i asculta pe ceilalţi decât să vorbim singuri.

Un eveniment organizat de TEATRU 74 în parteneriat cu Primăria Tîrgu-Mureş şi Cultura.inmures.ro.

sursa:cultura.inmures.ro

sarmale in foi de ziar.primul joint cu EA

stăteam amândoi cu ochii-n candelabrul plin de praf şi justificam ploaia.
     - şi nu uita, îi spun, că şi iarna plouă.
     - cum aşa? mă întreabă ea.
     - păi, tot ce primăvara şi vara se adună pe străzi, în toamnă încep toţi stropi să ia calea cerului. ştii? ca morţii. şi urcă în sus şi urcă şi dumnezeu se teme de ploaia. ai citit tu undeva de umbrele în biblie? dumnezeu e înspăimântat de ploaie.
     - bun. şi de ce nu-i opreşte înaintea cerului?
     - pentru că sunt mulţi. mai mulţi ca romanii din ierusalim şi nici isus n-a scăpat. îţi spun, îi e teamă.
     - ah, uite că s-a stins lumina-n candelabru.
     - nu, s-a aprins în interiorul lui. ca ploaia, se opreşte în nori, la urcare. şi cum îţi spuneam, dumnezeu are frică de ploaie aşa că le îngheţă capetele şi le face cale-ntoarsă şi cad pe pământ.
     - şi zăpada?
     - doamne, eşti încuiată rău. păi primăvara?
     - da!
     - când dispare toată zăpada?
     - da!?
     - cretino, toată zăpada se duce înapoi în cer. întră în pământ şi la purgatoriu o trimit pe toată înapoi în cer.
     - bun, şi crestele munţilor?
     - bă femeie, tu dac-ai sta la etajul 8, ai mai urca până la 9 să te arunci pe trotuar? dădea din cap că nu. aşa şi zăpada din munţi. stă tot acolo să nu mai urce şi coboare atât. doar că zăpada e mai grea şi ajunge mai greu în cer şi-i ia o primavară, o vară şi-o toamnă să se întoarcă.
     mă săturasem de ea, să-i mai explic toate detaliile vieţii, toate micile lucruri pe care ea nu avusese timp să le descopere singură. încercam să-mi dau seama ce-s cu atâţi ţânţari în aprilie. toţi mi-erau intraţi pe sub piele şi se delectau cu sânge direct din vene.
     - înţelege că şi americanii ar fi mai fericiţi dacă n-am mai avea sondele alea mari. dacă ar fi putut ajunge direct sub pământ şi-ar extrage petrolul în canistre mari.
      - noi avem metrou? mă-ntreabă ea.
      - pentru?
      - ţânţarii de sub pielea ta. eu una-s sătulă de-atât zbor şi fâlfăit.
    era prima dată când fumasem ceva cu mama. era foarte sceptică.îmi tot spunea să luam nişte kenturi de banii ăştia, să-i justificăm tatei câştigul la loto. 500 000 minus taxiul după premiu, ne-a lăsat 400. îmi ajunseseră. îmi spunea la agenţie că e primul ei câştig moca, cuvânt ce-o învăţasem să-l folosească încă de pe vremea beţiilor lui tata, când îşi lăsa haina în bucătărie.
     stăteam amândoi, eu şi mama, pe pat în camera mea şi ne uitam la candelabru. nu mă înţelesesem niciodată aşa de bine cu ea. mă săruta pe obraz şi-mi spunea fiule, trecusem de la a fi copilul ei. ne săturasem amândoi de gândacul ce dansa un tango în bibliotecă aşa că l-am pus pe petrini să-l plesnească. era a treia zi de paşte şi n-aveam niciun chef, amândoi, să mergem, a doua zi, la muncă. încă nu ştia cum să-i justifice tatei câştigul, cât şi consumarea lui. era argatul căsniciei. brusc, a sărit din pat şi-a început să-i facă sarmale. dar de-alea bune, nu cum ne făcea de crăciun. le învelea cu foi de ziar şi lipea trifoi la îmbinare. zicea că dacă fierbe sarmalele aşa, în vopsea verde, rămânea forma trifoiului pe ziar şi asta-i plăcea tatei.
     - mama, dar ce-ai pus în ele?
     - nu mai ştiu, lasă că scot una de la fiert înainte şi vedem. ştii, aşa-i plăceau tatălui tău înainte să moară: sarmale în foi de ziar. mânca câte 5. acum nu ştiu dacă-i mai plac la fel, că nu i-am mai făcut de mult. dar când o să vină acasă o să-i spun c-am cumpărat cu câştigul o oală nouă, de sarmale.
     - dar când vine acasă? e târziu deja.
     - o să vină. nu tu spuneai că zăpada întră în pământ şi peste trei anotimpuri cade iar, din cer pe pământ?
     - ba da.
     - păi vezi tu, el s-a îngrăşat în ultima vreme şi urcă mai greu la cer. şi până-i fac toate procesele alea de conştiinţă, durează o vreme. dar fac sarmalele astea în foi de ziar, de va fi istovit când s-o întoarce, îl voi sătura.
    am lăsat-o la ale ei şi m-am retras în cameră. ascultam tanya stephens şi mă gândeam că e cel mai prielnic moment să mor. m-aş întoarce repede. am 65 de kilograme şi puţine în sacoşa cu negre fapte. dac-am să mor prin septembrie, după ce vin de la mare, până-n decembrie de ziua mea, sigur m-aş întoarce.

c.k. stead - numele meu a fost iuda

sunt multi sceptici in privinta religiei, isus etc, iar daca va aflati printre ei, cartea asta o sa va placa.mie mi-a placut. e povestea lui iuda, dupa evanghelia dupa iuda, fictiune destula, cum el era prieten cu isus in copilarie, reintalnirea dintre ei mai tarziu, anii de proroc ai lui isus, rastignirea. tot tacamul unui nou testament, fara grandoarea minunilor, mesiei, fiului lui dumnezeu. un iuda si un isus pamanteni, umani. foarte dragut. si iuda, dupa cum spune cartea, nu s-a spanzurat dupa "tradare" ci traieste linistit intr-o comunitate greaca, iar la cei 70 de ani, povesteste totul in carte, asa se prezinta actiunea. fapte biblice prezentare foarte uman, o alternativa a tuturor miturilor din jurul lui isus. din cate am observat, credinciosi se cam feresc de cartea asta si altele asemanatoare. de ce? va e teama sa nu va fie credinta putin zbuciumata? credeti si nu cerceta? lectura buna.

LitArt, spotul

papillon, soundtrack

suna atat de bine.soundtrackul filmului papillon.

pont pentru cei care vor sa citeasca aceasta carte: nu va uitati la film sub nicio forma, inainte de carte. nu merita. cartea e geniala, filmul lasa mult de dorit(e facut in anii 70, dar totusi). cititi cartea, sa vi se joace imaginatia cum doreste ea si abia apoi filmul, care e slab calitativ si mult din carte se pierde. e bun totusi de vazut dar, insist, dupa carte.

ce facem sambata?

ce facem sambata asta? ne localizam in downtown dupa cum spune asta:

 Sambata 10.04.2010 de la ora 22:00 intrare 5 Lei Super party Funk,Reggae,HipHop,Dub Step Si DnB Cu Dj Twist,Dj Necs,Dj Instru Si Jaheyo!!!Vor presta Ferinus Narro,Denis si Shaolin!

David Militello

bun. n-am net acasa. nu l-am platit de ceva vreme si cum stau senzational de bine cu banii in ultima vreme si cum sunt platit extrem de puctual, inca nu mi-am achitat niste facturi si am ramas fara. dar asta e, le voi plati. oricum nu duc lipsa de net, din cele 8 ore la munca, la cat lucrez, am destul timp pentru blog si celelalte activitati virtuale.

si cum mi-au taiat netul, pana marti cand voi reveni la munca, adio blog. asa ca de paste, ca sa va delectati cu o scurta, emotionanta si foarte frumoasa poveste de viata va spun asa: baietelul asta de mai jos, canta. canta frumos dupa cum puteti auzi. asta e ceva comun. dar copilasul asta, la 2 ani, a fost diagnosticat cu autism, cea mai grea boala pentru parinti. n-a scos un cuvant in primii 3 ani de viata. totul pana cand intr-o zi, dupa ce a implinit 3 ani, pe autobuzul de scoala, dus si intors a cantat intr-una. e o minune, chiar e o minune, o vindecare miraculoasa, pot spune, pentru un copil care sufera de autism. si de la necazul acestei boli la prestatia de mai jos e ambitie, vointa si o palma data lenesilor si celor care nu sunt in stare sa faca nimic cu viata lor desi au doua maini, doua picioare, un penis(sau altceva), minte sanatoasa, forta fizica si sprijin parintesc. voi, astia, sunteti de rahat. in schimb copilul asta e ceva frumos de paste.

v-as zice sarbatori fericite si paste maiestros etc dar eu nu obisnuiesc. invierea pentru voi e ca si cum ati merge in club asa ca va doresc pasca grea la stomac, celor care se simt.

PS: luci, here we come

Tanya Stephens - It's a Pity

astazi a fost o zi plina de asta:

umor sau ce?

ma tot uit in jur.ma uit la tv, ma uit pe net, prin ziare ori reviste, ma uit pe strada, in stanga si-n dreapta si-l caut. il caut si nu-l gasesc oricate idei de ascunzisuri mi-ar veni, nu-l gasesc. dar n-am cum sa gasesc ceva ce nu mai exista ce a disparut din romania, coincidenta, cam odata cu moartea lui dan sava. nu vorbesc de el ca si cum el a dus in spate industria umorului sau ceva asemanator, doar ca pe vremea aia era un umor de calitatea. ceea ce facea vacanta mare pe atunci era umor de calitate si umor destept, ma rog, mai mult sau mai putin, in ideea societatii de atunci aveam nevoie de asa ceva.

dar dupa, tot ce a existat dupa, a fost o penibilitate care astazi ajunge un  punct critic. vacanta mare, divertis, tociu si palade, nae si vasile, toate grupurile si cuplurile de comici s-au dus in cap de-atunci.s-a ajuns in ziua de azi la niste comicarii de tot rasul si vorbesc in cel mai negativ mod. trazniti in nato? tociu si palade la bingo? divertis land of what? in puii mei? la tv umorul e negru si tenebros, indoielnic din toate punctele de vedere. s-a ajuns sa se rada de defectele fizice ale oamenilor, scoatem in fata niste scursuri ale romaniei gen nikita si fernando si radem de ele. glume seci, bancuri proaste si zero spectacole. la tv e zero, oamenii prin jur vor sa para amuzanti dar majoritatea o dau in stupiditate si prostie giganta. industria de entertainment se bazeaza pe tzatze si buci, nikita si naomi, siliconate care se iau la harta prin tabloide si emisiunile de gen idiot acces direct, capatos si altele. gasim in jur doar cum oana zavoranu arunca cu urina peste un pui mort de pe masina ei si alte exemple pot continua linia asta. de ce mai putem rade si noi? ce ne mai poate descretii fruntile si pregati pentru o noua zi de munca plina de sefi idioti, salarii mici si oameni cu scupule jegoase? nimic. suntem prea putini cei care mai stim sa cautam pe youtube, macar, ceva de calitate. si cand vorbesc de calitate in umor singurul lucru care ne-a mai ramas e stand upul, cel romanesc in plina dezvoltare, cel american in apogeu. doar ei ne mai salveaza. showurile fostei trupe deko, o data la cateva luni prin orasul cuiva, ne mai scot din rutina si ne fac sa rad. george carlin, robin williams sunt doar doua nume de comici, sa le zic comici sau oameni care stiu ce si cum sa spuna?, care pot face un show bun. si sunt multi alti. stand upul e in acest moment salvarea ''comicariei'' pe plaiuri carpatiene. asa ca platiti bilete la showuri de stand up, radeti urmarindu-i pe youtube si aruncati televizorul pe geam pana cand ''moguli'' vor schimba reteta succesului sau romanii vor vrea, in majoritate, altceva.

vlădesciene sau misterul economiei

m-am lăsat de fumat
nici jager nu mai beau
și merg pe jos

și-am economisit
spre a mai fuma,
a bea jager
și a merge cu taxiul.

octavian soviany

da, un asemenea profesor la romana mi-ar fi placut enorm. imi amintesc cat de cat de domnul ioan gabudean, profesorul de romana din 5-8, dar vag. stiu ca tacea cate-o ora intreaga si cand suna de pauza imi ardea cate-o palma. dar el e si unul dintre poetii buni de haiku. dar profesorul din liceu... nu ma chinui sa-i dau numele.

il urmaresc pe domnul octavian soviany pe blogul dansului si prin alte locuri si am un vadit respect. un asemenea profesor probabil m-ar fi atras mult mai de tanar spre lectura si poezie/proza, n-as fi golanit 20 de ani pana sa-mi "revizuiesc" existenta.

vi-l recomand pe acest domn, citindu-l pe blog si-n alte locuri. aflati mai multe despre el.

intrebare pentru boc #2

domnule boc,

eu am un salar dragut si impreuna cu maica-mea facem "contul familiei". din banii astia, atat eu cat si ea, platim taxele si impozitele legate de venit, proprietate etc.adica, dam bani la visteria statului. de ce facem asta? pentru ca banii dati de mine, mama si restul cetatenilor sa ni se intoarca sub forma de autostrazi, spitale bine dotate, sistemul sanitar de clasa inalta, scoli curate si un sistem de invatamant care sa dea roade, drumuri bune prin tara, atunci cand dam nas in nas cu functionarii publici sa fim tratati cu respect si sa ne putem rezolva problemele in timp util, pentru ca batranii sa traiasca cel putin decent, politistii la fel sa ne trateze cu respect, cultura sa creasca mult calitativ, locurile de munca macar sa se pastreze daca locuri noi de munca nu se fac si ar mai fi multe dar cu astea am putea incepe un trai decent.

dar ce vad eu, dom'le boc? autostrazi? 42 de kilometri si cea a soarelul si-a lunii si-a lui marte? cacat. spitale cu morti pe holuri, sobolani pe holuri, un intreg sistem sanitar sub pragul existentei. scoli? vad doar profesori vai de capul lor, mizerabili, fara chef de a invata un copil cum sa calce in viata, cu salar de mizerie, copii si studenti care termina scoli si facultati si ajung sa aseze marfa pe raft in selgros sau real. drumuri ca pe luna, centuri zero. tupeu jegos din partea functionarilor, ore petrecute pentru plata unei amenzi, unei taxe, declararea a orice, ghisee inchise. batrani care mor de foame la propriu, jegul in care traiesc acestia, cel putin cei care scapa de cosciug. politisti care amendeaza orice, oricand, oricum, sau daca nu, iau spaga. din punct de vedere cultural ne putem fute in teatre si da muie prin biblioteci pentru a atrage lumea, altfel nimic. mii de someri zilnic. 

si mai vad banci comerciale aparute ca ciupercile dupa ploaie, vad un show dizgratios la tv in care si guvernantii si parlamentarii se incaiera, vad mizerie, penibilitate, saracie, lupta ca/n jungla pentru bormasini si banane oferite gratis. vad malluri peste malluri, luminite si sunete ciudate, jocuri angrenante care promit totul si ofera pula. vad ideea de criza pe buzele tuturor, cand criza e o inventie la fel de buna ca dumnezeu si ceea ce s-a dorit sa se intample prin intermediul crizei, se intampla. bogatii devin si mai bogati. saracii devin si mai saraci. astfel vom avea(aproape ca avem) doua categorii sociale: muritorii de foame cu 5 milioane salar si soferii de iahturi si masini de lux cu vile in poiana si milioane de euro averi. cam asta e sistemul de dreapta, nu?

de ce sa-mi mai platesc taxele si impozitele, in cazul asta? a, pentru ca imi veti pune sechestru pe conturi si casa, muistilor. 

semnat, viitorul sustinator al lui antonescu(crin, nu maresalul)