sunt, uneori, mai prost decat credeam ca pot fi. sunt momente tampite pe care viata ti le ofera pentru a-ti da seama ca esti prost. dar in ultima vreme, facebookul e barometru de prostie maxima. nu, nu neaparat prin ce se intampla pe acolo, de la poze la comentarii si share-uri cretine. nu ele in sine ci nevoia de a exprima lucrul respectiv.
exemplificare, in cele ce urmeaza.
serile trecute am facut o comanda la pizza hut. probabil cea mai rapida livrare din istoria mea. nici in restaurante nu cred ca am primit mai repede o pizza pe farfurie. primul gand? scrie asta pe facebook. fast delivery. stai, esti prost! nu poti face asta. da, asa e. atunci scrie cum ti-ai dat seama la timp ca esti prost si nu ai scris. da, buna decizie, acum esti si mai prost. nu, nu voi face asta. precum un redactor de la catavencii fata de unul de la cancan, eu trebuie sa par mai destept. atat de destept incat sunt atat de prost si scriu asta pe un blog, fiindca intelectualii se antureaza in bloguri, nu pe facebook, nu? binenteles, voi posta asta si pe facebook de pe contul meu, astfel ca nu mai inteleg daca sunt prost sau nu, sau cat de departe mi-a ajuns prostia.
nu faptul ca postezi ce mananci, unde esti, pozele prim plan in oglinda, animale si copii maltratati si alte tampenii, nu asta te face prost. prostia trebuie cautata in nevoia de a impartasi lumii lucrul asta si nu-s sociolog sa-mi dau seama de unde vine prostia dar stiu ca a ajuns, si-a luat popcornul si cola si sta confortabila in noi.
candva, daca la 3 dimineata ramaneam fara tigari si dupa doua ore gaseam una intre periutele de dinti, sunam un prieten. SUNAM. "coae, sa vezi faza..."
candva, daca la 3 dimineata ramaneam fara tigari si dupa doua ore gaseam una intre periutele de dinti, sunam un prieten. SUNAM. "coae, sa vezi faza..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu